Rugă

În numele vegherii din Grădină
Şi-a rugăciunii sfinte de pe Lemn,
A dragostei ce s-a jertfit deplină,
Părinte sfânt, din humă eu Te chem;

Îngenuncheat, la Tronul îndurării,
Sub candela făcliilor de sus,
Te rog, dă-mi bucuriile iertării
În numele iubirii lui Isus.

Eu îţi aduc, plângând printre suspine,
Doar cioburi de nădejdi, sfărmate-n vânt,
Înspăimântarea din chemări străine,
Viaţa mea, ce sub păcat s-a frânt…


Mi-ai ascultat chemarea-ndurerată
Şi inima-Ţi de Tată iubitor,
Ce n-a-ncetat, de dragul meu, să bată
A-nchis în ea şi spaime şi rănile ce dor

Şi-n nesfârşite zări de focuri sfinte,
Ţi-ai coborât tot Raiul pe Pământ,
M-ai strâns la piept cu braţe de părinte
Şi m-ai privit în ochi, atât de blând;

Mi-ai şters din gene lacrima fierbinte,
M-ai îmbrăcat cu alb vesmânt de crin
Pe cap mi-ai pus uleiul ungerilor sfinte,
Pecetea înfierii peste vecii ce vin.

Cu Cerul Tău în mine, eliberat de patimi
Cu mâna mea cuprinsă-n mâna Ta,
Pe povârnişuri, chiar de vor fi lacrimi,
Sub braţul Tău, eu voi putea urca…


Iar după biruinţi, mă vei primi odată
La Tine-n slava corturilor, sus;
Uimit, te voi iubi o veşnicie, toată,
În numele Iubirii lui Isus!

Timişoara, Aprilie 1995