RUDELE DIN CANA

Într-un fel toţi suntem rude cu Isus din Galileea
C-a venit ca om în lume, ca Profet în vremea-aceea.
S-a făcut sărac pe Sine pe noi să ne-mbogăţească
Şi să fie-a noastră viaţă ca o Patrie cerească.

În sătucul numit Cana, ce se-afla în Galileea,
Erau rudele Mariei mai sărace-n vremea-aceea.
Ele se-mbrăcau de nuntă cu un strai modest din fire.
Când Maria află vestea e chemată cu iubire.

Este invitat şi Domnul, proaspătul tânăr Mesia,
Cel ieşit de două zile să le-aducă bucuria.
Oamenii sătui de jugul dominaţiei străine
Aşteptau o mângâiere ce părea că nu mai vine.

Dar Isus e o speranţă şi-o lumină tot mai vie.
Mulţi fac din a Sa prezenţă un izvor de bucurie.
Stau bătrânii şi aşteaptă un cânt nou, un psalm, o rugă
Ca-ntristarea vinovată din nuntaşi s-o ia la fugă.

Nu erau prea mulţi la nuntă, doar Isus cu ucenicii.
Şi apoi şi alte rude care şi-au chemat amicii.
O familie frumoasă e o casă-n devenire
Şi pe care Creatorul o zideşte prin iubire.

Nu contează bogăţia care este, care vine.
Iehova-i binecuvântă dăruindu-Se pe Sine.
Dar Stăpân de astă dată este chiar Isus Mesia
Ce reflectă între oameni dragostea şi-mpărăţia.

Pentru rudele din Cana ce tradiţie le strânge
La o nuntă neuitată? Sunt doar legături de sânge?
Nu. Căci Domnul nostru Isus este Fiu de Dumnezeu
Şi pe mulţi oameni îi cheamă la meniul Său mereu.

El ne dă bucate sfinte, cu plăcinte din Scripturi
Şi cu mierea cea gustoasă care vindecă arsuri.
El aduce vin şi lapte, prăjituri şi fructe bune
Care, dacă e nevoie, pot să-nceapă c-o minune.

Dacă e Isus la masă nu ne temem că n-ajunge
Hrana Lui cea minunată care satură şi unge.
Nu există-n lumea toată hrană cu medicamente
Dar Isus dă vindecare celor cu priviri atente.

Mirii L-au chemat pe Domnul nu ca pe un fel de rudă,
Ci ca să le dea în viaţă har peste a vieţii trudă.
El binecuvântă casa cu odihnă şi lucrare
Care-aduce fericire şi o bucurie mare.