Românie în doliu și tăcută

Românie în doliu și tăcută

România, țărișoara noastră
De ce ești neagră, slută, tăcută?
Moartea și dricul așteaptă
Să umble din poartă în poartă.

La spectacolul acesta sumbru
Totul e dureros de macabru
Vinovați cică sunt morții
Și latura neagră a sorții.

Cu toții azi uită păcatul
Politicul, corupția și dracul
Păzitori ai porții eterne
Vânduți pentru două parale.

Ciocoii pătați de-a lor lepre
Emancipați de progrese
Vor să ne pună căpăstru
Sclavi în funestul cortegiu.

Un timp celest de lumină
E străin astăzi de țară
Doar cozi la vestite schelete
Scrâșnitul de dinți și regrete.

Oprește române puțin
Cu sufletul obosit de chin
Nimeni nu are azi milă
De sufletul negru de tină.

E doar o Salvare pe lume
Isus ce-a murit pentru tine
Orice povară ai în cârcă
Doar Isus îți oferă odihnă.

Moartea rânjește pe străzi
Defilând în cârd de nerozi
Bărbați în rochii de mirese
Și ciuma-mpărțită-n pachete.

Un râs de nebuni diabolici
Proclamă pe note de clerici
Că omul e-aici dumnezeu
Salvator și dreptar de la rău.

Zac în albe cimitire
Copii zdrobiți de brute
De forcepsuri de doctori
De-ai lumii criminali psihopați.

Tu însă dragă române
În astfel de vremuri sucite
Dumnezeu te cheamă la Viață
Să te-arunci în brațul Sfânt de Tată.

Să crezi în Divinul lui Cuvânt
Călăuzit să fii de Duh Sfânt!
Să primești aici Pocăință
Din Cer Sfânta Lumină.

La asta ești chemat române
În astfel de vremuri haine
Privește dincolo de stele
Hristos te-așteaptă ca Mire!
Simion Ioanăș