România plânge

Ochii plânşi ai ţării mele
Strigă dupa ajutor.
Prea puţini din fiii ţării
'N rugaciune se cobor;
Faţa-i arsă de durere
Către cei ce i-a crezut
Către cei ce le-a dat pâine
Şi-n iubire, le-a fost scut.
Ea se vaită în suspine,
Strigă: "Copilaşii mei iubiţi
Unde e a vostra tihnă?
Unde-s cei ce-s risipiţi?"
Plânge ţara în durere
Strigă: "Doamne, copilaşii mei,
Fi-le Tată, fi-le pâine,
Tu să ai milă de ei."
Hoţii râd şi chefuiesc
Scuipă faţa ţării mele
Şi tare o batjocoresc.
Plânge inima în mine
Scumpă ţărişoara mea
Mi-ai dat aur, mi-ai dat pâine
Domnul să-ţi dea mila Sa.
Să îţi lege toată rana
Ca să uiţi cât e de grea.
Scumpă ţară, jefuită
De bandiţi şi de tâlhari,
Ştiu că eşti îndurerată
De copiii tăi cei mari.
Ei dau legi, sluţesc coroana;
Te-au vândut, abandonat,
Au uitat de rodul poamei
Şi de grâul cel curat.
Tu i-ai strâns la piept ca mama,
Ei în piept te-au 'njunghiat.
Strigă inima în mine:
- Fraţii mei la rugăciune!
Poate se va-ntoarce Domnul,
Şi ne va da iarăşi bine.