România mea

România mea, țara mea iubită,
Cea care-ți mânjești mâinile cu mită
Cea care-ți omori pruncii nenăscuți
Cea care îți lași orfanii nevăzuți

Cea cu ochi-ntorși spre vremi trecătoare
Cea care din zi în zi încet ea moare
Moare câte-un pic... cei ce-o locuiesc
Se văd pentru ei, pentru ei trăiesc

Fiecare este un individualist
Toți sunt pentru ei, uită că exist
Toți uităm de Domnul, dar suntem "creștini"
Adevărul este că sunt prea puțini

Prea puțini români ce trăiesc frumos
Care L-au luat exemplu pe Hristos
Mă uit peste vremi și te văd zdrobită
România mea, ce trăiești din mită!


Despre tine-aș vrea să vorbesc frumos
Însă azi nu pot, m-ai lovit tăios
Ai tăiat din aripi Îngerului bun
L-ai schimbat cu-n altul prefăcut în scrum!

România mea, fericirea este
Nu să ai averi, nu să ai tu peste
Fericirea stă în a dărui
Iar calea spre iad se va nărui

Dacă ești creștin, cea mai mare lege
Este a iubi, fără a culege
Fără să te-aștepți l-a primi 'napoi
Tot ce ai acum, să împarți la doi!

Haideți deci, români, să trăim frumos
Spre vecinul nostru să privim duios
Să ne doară astăzi nepăsarea noastră
Astfel s-o unim cu cea ce-i a voastră!

Dă-mi și mâna ta, ia și mâna mea
Să fim toți uniți, să fii cel ce vrea
Ca să schimbe mersul cel rău și greoi
Înspre tot ce-i bine s-alergăm și noi!

Să luăm exemplu tot ce e curat
Tot ce este vrednic spre a fi purtat
Tot ce e de sus și din Dumnezeu
Să schimbi pentru tine, să aplici la eu

Tot ce-am îndemnat este pentru tine
Dacă te iubești, mă iubești pe mine
Fiecare-n parte facem România
Eu și tu și toți ne păzim azi glia!