ROBOAM ŞI DEZBINAREA

ROBOAM ŞI DEZBINAREA

Solomon tocmai murise.
Se-ncheia o dictatură
Monarhistă, luminată,
Cum citim toţi în Scriptură.

Israelu-n unitate
A zidit măreţul Templu
Ca popoarele din lume
Să-l considere exemplu.

Astfel visul naţiunii
Prin cel mai de faimă rege,
David, se-mplinea acuma
Când Cel Sfânt din cer alege.

Solomon cu-nţelepciune
I-a condus pe-ai săi supuşi.
Lideri mulţi din vremea-aceea
De el toţi au fost seduşi.

De la regina din Şeba
Până la Hiram din Tir,
Toţi au consimţit să-i deie
Admiraţie şi bir.

Totuşi când l-a-nvins mândria
Multelor idolatrii
El s-a-ndepărtat de Domnul
Şi-a iubit multe soţii.

Domnul S-a mâhnit în ceruri
Când celebrul împărat
De neprihănirea sfântă
Şi de Cer s-a-ndepărtat.

Solomon lăsa în urmă
Un popor epuizat
De impozite şi taxe
Care l-au învârtoşat.

De aceea se şi zice
Când ajungi într-o răscruce:
„Să nu-ţi dea Domnul vreodată
Cât cu braţele poţi duce.”

Dar când Roboam cel tânăr
Preluă uşor mandatul
Obştea a dorit să afle
Cum va întreţine statul.

Va mări fiscalitatea
Sau va uşura povara?
Regele era-n dilemă
Cunoscută-n toată ţara.

Căuta un sfat la tineri...
Cei bătrâni voiau să-l vadă.
Primii-i cer prudenţă mare
Taxele să nu le scadă.

Tinerii vedeau bugetul
Gata banii să-i absoarbă
Pentru curtea-mpărătească
Pentru-o cheltuire oarbă.

Cei bătrâni cer, dimpotrivă,
De la curtea-mpărătească
Aşteptata relaxare
Ca poporul să trăiască.

Apăsarea mult prea mare
Ne-ndurată şi totală
Era-n duhul naţiunii
Ca şi o imensă boală.

Plutea-n aer o psihoză,
Spectrul temerii de toate,
Căci conducerea umană
Nu umblase cu dreptate.

Şi atunci ca-ntotdeauna
Criza lor era adâncă.
Neascultarea n-a fost ştearsă
Se păstra în ceruri încă.

Referendumul nu poate
Să ne scoată din robie
Dacă afişăm dispreţul
Pentru Cer şi veşnicie.

Roboam mândru de sine
Cum ar fi un fiu de lord
I-a condus la dezbinare:
I-a pierdut pe cei din nord.

Se-mplinise profeţia.
Coarda-ntinsă chiar s-a rupt.
Numai Dumnezeu ştiuse
Ce era pe dedesubt.
*
Ochii noştri văd greşala
Din politici mult prea dure.
Însă Dumnezeu păcatul
Nu mai poate să-l îndure.

Vine-o zi când Judecata
Lumii este iminentă
Orişicine ar conduce-o
Cu o minte eminentă.

E greşită calea noastră.
Structural suntem pe dos.
Crucea-i pură nebunie
Nu-i nevoie de Cristos.

Dumnezeu i-ascuns în criză,
În al omului eşec.
Însă tot El e salvarea
Cea pentru iudeu şi grec..

Ca să completăm tabloul
Pentru cei ce ne aud
Roboam primea puterea
Doar regatului din sud.

Şansa lui era clădită
Pe David cel credincios
Din care avea să vină
Mai târziu Isus Cristos.

El Isus înfruntă moartea
Când pe cruce a fost pus.
Şi putea-va să adune
Tot ce răul a distrus.

Doar prin El Împărăţia
Se va-ntinde pe pământ.
Sarcina Lui e uşoară
Şi chiar jugul Său e sfânt.