Risipitorul din casă

Risipitorul din casă

Ştia că este ziua de salar,
Aşa că l-a rugat pe tatăl lui să-i dea
Câteva milioane, bani de buzunar
Fiindcă alocaţia nu-i mai ajungea!


Ca nici la o săptămână...
Fiul să se-ntoarcă plin de bucurie
Ţinând un iphone scump în mână,
Ca şi cum câştigase o avuţie!


Ascuns apoi pe la balcon, prin spate
A intrat într-o lume-obscură şi ciudată
Şi cu fiecare click a-nceput să se departe,
De învăţătura sfântă şi curată!


Dar tatăl lui îl cunoştea,
Deşi în faţa celorlalţi poza ca sfânt
Şi de fiecare dată mâna i-o-ntindea
Ca să-l smulgă din mormânt!


Şi-a-nceput tot mai mult să cheltuiască,
Resurse, timp, energie, sănătate...
Iar sufletul uşor-uşor să se golească,
De tot ce-a strâns cândva cu scumpătate!


Şi-aşa treceau zile fără să se-nchine,
Şi Biblia să nu o mai citească
La părtăşie-acuma nu mai vine,
Iar binele, uită să-l mai împlinească!


În cele din urmă a ajuns falit,
Chiar sub privirea tatălui, în casă
Şi c-o lume virtuală-mprietenit
Ce l-a-nşelat, crezând că-i pasă!


Din păcate atâţia stăruiesc în rătăcire,
Departe, şi totuşi în locul de-adunare
Dar te rog Părinte ajută-i să-şi vină-n fire,
Ca să intre şi ei pe porţi la sărbătoare!

~Amin~