Risipitori (Luca 15-16-Pilde)

Risipitori
( Luca 15-16)

Un om avea doi fii iubiți,
Iar cel mai tânăr i'a zis: "Tată,
Dă'mi partea de avere 'acum
Dă'mi ce mi se cuvine, tată!"

Iar tatăl le'a' mpărțit averea
Le'a dat partea la fiecare,
Și cel mai tânăr a strâns tot
Și a plecat în depărtare.

Acolo 'a cheltuit ce 'avea
A risipit averea toată,
Ducând o viață de plăceri
O viață rea, destrăbălată.

În lipsuri mari el a trăit
Când i s'a dus averea toată,
Flămând a îngrijit de porci... .
Și 'n fire și'a venit deodată.

Cu pocăință s'a întors,
Păcatul său îl știa bine:
"Nu's vrednic tată, nu ca fiu
Vreau ca argat să fiu cu tine!"

De bucurie, tatăl său
A pregătit o sărbătoare
Căci fiul mort a înviat
Atunci când și'a cerut iertare.

Un alt bogat, un om prea bun
Avea ispravnic peste' avere
Și fiind bun stăpânul lui,
O risipea după plăcere.

Când a aflat cum risipea
Stăpânul a vrut socoteală,
I'a lăsat timp, dar el și 'atunci
A risipit fără sfială.

Nu a văzut cât e de bun
Stăpânul ce nu 'l pedepsise,
Să cugete la fapta lui
Și să regrete ce făcuse!

Alt om bogat, un om fălos
Ce se 'mbrăca în in subțire
Averea lui își risipea
În chefuri și în strălucire.

Bogatu' n fiecare zi
Se îmbrăca numa 'n porfiră
La cei săraci nu se gândea
Să le dea o firimitură.

Ajuns în chinuri... . prea târziu
Și 'a ridicat în Sus privirea,
Degeaba cerea milă 'acum
Și pentru alții mântuirea! ...

Privind la pilda celor trei
Ce 'au risipit fără sfială,
Dacă suntem risipitori
Domnul va cere socoteală!

Căci Dumnezeu ne'a dat în dar
Viață, har și sănătate
Înțelepciune, mult belșug...
Cât risipim și noi din toate?

Căci mare har ni s'a făcut!
Noi suntem fii, prin înfiere,
Ispravnici peste har ne'a pus ( 1 Petru 4:10)
Să fim cu Domnu 'n înviere!

Amin!