Ridică-te din prăbușire

Ridică-te din prăbușire, tu ești un fiu de Dumnezeu,
La capătul de drum te-așteaptă, dar la un capăt de drum greu,
Ridică-te... El ți-a-ntins mâna, nu ieri... nu mai târziu... acum,
Ar vrea să-ți dea ție putere, căci Domnul slavei este bun.

Ridică-te din oboseală, tărie-ți este Dumnezeu,
Nu sta pe margine copile, oricât ți-ar fi ție de greu,
Izvorul vieții pentru tine, în drumul tău mereu a curs,
Hrănit ai fost nu de oricine, hrănit ai fost tu de Isus.

Ridică azi a ta privire, din locurile ce-s pustii,
Aleargă înspre fericire, în urmă tu să nu rămâi,
Privește zările albastre, și nici-o clipă nu clipi,
Ca să fii treaz când vine Domnul, biserica pentru-a-și răpi.

Ridică-te din ațipire, căci somnul morții este ea,
Nu vei vedea tu veșnicia, de vrei ca să rămâi așa,
Ascultă glasul ce mai strigă nepăsător să nu rămâi,
Ridică-te și te întoarce, la marea dragoste dintâi.

Ridică-te îți spune Domnul, și ia-ți avânt ca la-nceput,
Trecutele ce-s suferințe, tu lasă-le azi în trecut,
Mai urc-o treaptă către Domnul, chiar azi cad spui că este greu,
Și vei vedea cum înc-o treaptă, te urcă bunul Dumnezeu.

Ridică-te din praful vieții, în ea tu nu te scufunda,
De El ești așteptat acasă, mai luptă nu descuraja,
E vremea luptelor din urmă, ele-n curând se vor sfârși,
Ridică-te căci vine Domnul, să îl întâmpini și-ar dori.

Nu sta întins pe-adânc de mare, ea să te-nece azi ar vrea,
Ridică-te... lasă-l pe Domnul, să cârmuiască barca Ta,
Te-a pus pe stâncă în picioare, ar vrea ca să rămâi așa,
Și azi îți spune înc-o dată, ridică-te în lupta grea.