Ridică ochii spre-nălțime

Ridică ochii spre-nălțime,
Creștine-n pasul pe pământ,
Și nu uita făgăduința,
Ce ai făcut-o-n legământ.

Chiar dacă ploaia primăverii,
Nu va veni în fața ta,
De arșiță să nu ai teamă,
S-o stingă Domnul ar putea.

Desparte-te de necredință,
Vicleană care poate fi,
Cu deznădejdea zdrobitoare,
În drumul tău tu nu curvi.

Ea idolii îi înmulțește,
De-o vei iubi numai pe ea,
Este mereu o prefăcută,
Fățărnicia-i haina sa.

Să nu rămâi în răzvrătire,
În grabă ieși din casa ei,
În care își făcură cuiburi,
Acei bolnavi ce sunt doar răi.

Pe ușa ei să ieși în grabă,
În lanțuri să nu fii legat,
Căci răzvrătirea e șireată,
Te poate otrăvi îndat.

Să scapi din gheara-i șlefuită,
Vre-o dată tu nu vei putea,
Decât cu prețul pocăinței,
Pe drumul ce-i prin valea grea.

Doar răstignirea firii tale,
Deschide lacătele mari,
Care le-nchide răzvrătirea,
Peste acei ce se cred tari.

Să scoți vrea Domnul urâciunea,
Ce se strecoară-n viața ta,
Și să trăiești în curăție,
Așa cum este voia Sa.

Să ai un rod a căii tale,
Și fapte vrednice de cer,
Ca să nu guști sfârșitul care,
Îl au acei pierduți... ei pier.

Să-ți stea în fața adevărul,
Ce nu se poate clătina,
E neschimbat... el este viață,
De-l ai... și ție îți va da.

Să nu fii mic fără de minte,
Cunoscător sa fii mereu,
Să poți cunoaste calea care,
Ea duce doar la Dumnezeu.

În toate fii cum a fost Domnul,
Neprihănit în calea Sa,
Credința haină să îți fie,
Ea este scut în lupta grea.

Să nu te temi de vremi din urmă,
Împlinitoare ele sunt,
Rămâi cu Domnul... iată vine,
În toate fii ca El... un Sfânt.
Amin