Ridică-mă din praful vieții mele

Ridică-mă din praful vieții mele,
Eu în picioare-aș vrea ca să rămân,
În vremea grea ce-ntruna îmi aduce,
Isuse tulburare ea în gând.

Ridică-mă te rog din prăbușire,
Dorința mea de-acu este să fiu,
Ca un izvor de viață pentru-aceia,
Setoși ce sunt pierduți azi în pustiu.

Ridică-mă acum din întristare,
Să fiu mereu eu vreau doar bucuros,
Când singur sunt... eu am doar o dorință,
Prezența Ta aș vrea s-o simt Hristos.

Să fiu un strop aș vrea eu azi de rouă,
Ca Tu să mă ridici la Tine vreau,
Cu brațul sfânt... puternic cel de Tată,
La pieptul cald aș vrea mereu să stau.

Ridică-mă din groapa de peire,
În orice loc aș fi eu mult doresc,
Să-mi fie pasul vieții doar în Tine,
Vre-o dată n-aș putea să obosesc.

Putere îmi va da cuvântul care,
Din ceruri el răsună și acum,
E cel ce îmi va lumina cărarea,
Va fi o călăuză-n al meu drum.

Ridică-mă Isus din ațipire,
Să văd mai clar eu azi vreau urma Ta,
S-ajung în ziua mare-a întâlnirii,
În brate să mă strângi eu mult aș vrea.

Să fim nedespărțiți mi-e azi dorința,
Eu marea veșnicie îmi doresc,
Căci doar în ea încape-a mea iubire,
Căci Doamne-atât de mult eu te iubesc.

Eu Ție ți-am dat inima și viața,
Să fie-a altcuiva nu mi-aș dori,
Tu ține-mă mereu doar lângă Tine,
Ridică-mă din orice groap-aș fi.

Să am aș vrea mereu a Ta lumină,
Întruna să aud cuvântul Tău,
În orice dimineaț-a vieții mele,
Cu Tine să pornesc aș vrea mereu.

În față nu-mi va sta nici ratacirea,
Căci Doamne eu de Tine sunt condus,
Fii Tu cârmuitorul vieții mele,
Căci barca mea e-n mâna Ta... Isus.