Ridică către cer privirea

Ridică către cer privirea
autor. Diana (G. U)

Ridică către cer privirea,
Tu călător pe-acest pământ,
Ca să auzi cum îți vorbește,
Un glas duios de sus și blând.

Când te apasă-ngrijorarea,
Spre izbăvire să privești,
Din mâna care-a fost strapunsa,
Tu vei primi tot ce-ți dorești.

Să nu te clatini nici-o clipă,
Sub ploaia care va veni,
De stai sub aripa întinsă,
Isus mereu te va păzi.

De stai la poala crucii Sale,
De-acolo nimeni n-ar putea,
Să-ți fure pacea... bucuria,
În inimă le vei avea.

Ridică-te din praful vieții,
Să se așterne ce ar vrea,
Peste privirea-ți către ceruri,
Să nu mai vadă slava Sa.

De sus El mâna-și va întinde,
Să-ți lumineze drumul tău,
Căci ai valoare tu în fața,
Acelui veșnic Dumnezeu.

Și-atunci când marea iarăși varsă,
Doar valuri teamă aducând,
Fii fără ea căci lângă tine,
Pe mare-ntruna este-un Sfânt.

El poate-n doua s-o despartă,
Furtuna poate a opri,
Tu doar ridică-te din pasul,
Care te poate-ncetini.

Ridică-te din prăbușire,
La cârmă lasă-L pe Isus,
Doar El cunoaște-a ta durere,
Și El dureri cândva a dus.

Te poate azi doar El conduce,
La apele ce îți pot da,
O vindecare doar deplină,
Ca tu să vezi puterea Sa.
Amin