Revolutie spontana

Revolutie spontana dar nu pana la cataclism
Ci asa, doar o revolta, pe la noi prin organism
Si revolta e doar teama pentru cei ce nu prea stiu
Care este trupul Slavei al Celui ce-i vesnic viu

Iar aceasta provocare chiar aici în adunare
E ca să pricepem toți ce-nseamnă mădulare.
Unii poate cred că-i teatru, dar nu-i teatru
E-un răspuns pentru cei ce vor dreptate și-n slujirea pe Isus

Și acum hai la trupul nostru ce-i creat din mădulare
Să vedem, o fii vre-o unul care-i fără de valoare?
Tu ce ești? Eu sunt stomac, dar mai bine eram cap
Căci așa eu jefuiesc însă totul risipesc.

E-o părere frțioare, tu să știi: eu sunt pancreas
Și-s cu ochii tot pe tine, tu ce faci, faci foarte bine
Însă nu și fără mine
Eu îți dau și endocrina dar îți dau și exocrina
Eu preiau tot conținutul să alimentez tot trupul
Și tot eu îți dau fermenții, spre-o digestie deplină!

Hei! vecinii mei de-o viață, voi de mine ați uitat?
Ați mai face voi vre-o slujbă, dacă n-aș fi eu ficat?
De n-ar fi metabolismul ce reglează totu-n tot?
Să adun tot glicogenul să înlătur endrogenul,
De n-aș regla sanguinul, repede-ați găsi aminul.
Ficatul cand e distrus, soarta voastră a apus,
Viitorul vi s-a dus...

Ce-i atata afirmare în sectorul digestiv?
Căci de n-am fi noi rinichii să filtrăm bravura voastră
Să păstram ce-i de păstrat, sa-aruncam ce-i de aruncat
Și să facem curăție în această-mpărație
Căci la noi este nefronul, detectorul de toxine care circulă prin vine
Noi eliminăm din sânge toxicul din organism,
Deci, atenție, rinichii sunt valori de nedescris...

Dar eu ce-s? țipă plămânul, că slujesc ca un etern
Să alimentez tot trupul cu al vieții oxigen
Dacă mă opresc o clipa, trupul tot s-a sufocat,
Și deși eu sunt valoare nu-s destul de apreciat
Voi vedeți doar slujba voastră, că e cea mai importantă
Unde ești dreptate sfântă? Unde ești prea-Sfinte Tată?

Inima, o mare doamnă, se prezintă foarte calm
Și din sancturul vieții, ea recită un psalm:
Eu colegii mei de slujbă, nu pretind apreciată
Eu n-am timp și de revoltă, eu sunt foarte ocupată
Dacă mă opresc o clipă să v-arăt valorea mea,
Vouă vi se stinge lampa înainte de-a vedea

Ai dreptate! Ai dreptate, strigă mâna și piciorul
Iar apoi caroseria unde-i amplasat motorul
Da, dar ochiul vede tot și urechea tot aude
Ar fi vrut să ia cuvântul însa oful și-l ascunde

Creierul ce știe totul a rămas puțin surprins
Însă a luat cuvântul, nu-a rămas el chiar învins
Știu, voi toți sunteți valoare, și depind și eu de voi
Căci de nu-ați fi voi, tot trupul, și eu aș fi un gunoiu
Voi îmi știți a mea valoare, dar de nu-s alimentat
Slujba mea se cam termină deși-s ca un tanc blindat

Și atunci ce-i de facut ca să fim toți de folos?
Să ne respectăm slujirea căci Stăpânul e Hristos!
Inima e ca și mine, și ficatul nu-i un zeu,
Noi am fost creați de-un Meșter și acesta-i Dumnezeu

Și revolta se termină, totul a fost ca un vis
Însă totuși conținutul, ascultați-l ce a zis:
Ne-am certat ca-ntre organe, dar nici vorbă de razboi
Ne-am certat ca să priceapă cei ce nu pricep ca noi!