Revenire

Mă întorc din noaptea rea și dușmănoasă,
Slujitor la neamuri, trist și alungat;
Am ajuns acasă, iar Tu ești la masă,
Ce frumos ești, Doamne, și ce minunat!

Vreau s-ajung la Tine pentru-o firimitură-
E atât de bine lângă poala Ta!
Dar îmi e păcatul caznă și arsură
Și dacă m-apropii, mă vei alunga.

Orice-ar fi să fie! Alungat de Tine,
Îmi va fi pedeapsă, mă va sfâșia...
Ți-aș spăla sandala- poate mă vei ține-
Dar mi-e mâna neagră, cum s-o spăl așa?

De-aș putea să-mi 'stâmpăr trupul ce mă doare,
Plaga rătăcirii mă apasă greu;
Și aici, sub masă, of, câte picioare,
De-aș ajunge astăzi la piciorul Tău!

...Tu, aicea, Doamne? Tu, aici, sub masă?!
Și eu am la mine doar deșertăciuni!
Dar auzi, Te strigă oastea cea aleasă-
Du-Te-acolo, Doamne, cu cei tari și buni.

Dacă din Iubirea-Ți cade-o firimitură,
Am să știu, Stăpâne, c-am primit răspuns:
Am s-o ud cu lacrimi și-am să iau armură
Firimitura care m-a oprit din plâns.

Dar ce haină albă ții în mâini străpunse!
E de in și aur, fără cusături.
Spui că-i pentru mine... Și mai spui, Isuse,
Că a Ta iubire n-are firimituri!