Retrospectivă

Retrospectivă

Peste ani, purtaţi de vremi
Ce-au dus timpul numărat
Spre-un apus mai depărtat,
De-ai dori, ca să-l rechemi
Nu mai poate-a fi-nturnat.

Mi-au rămas multe-amintiri:
De-anii fragezi, din pruncie
Cu-ntâmplări dulci, veselie,
Şi-n bucurii sfinte prin trăiri
Momente am de nostalgie.

În mintea-mi mereu răzbat
Din amintiril dulci copilăriei
Angajamentele prieteniei,
Aceleaşi jocuri, pe-nserat
Pornite în culmea bucuriei.

Din ulita aflată în faţa casei
La colţul ei, sau la portiţă,
Unde-i puneam o coroniţă,
Auzeam cum glasul mamei
Ne tot chema cu stăruinţă.

Căci de joc nu ne înduram
Deloc să ne mai despărţim
Şi împreună vrând să fim -
De multe ori chiar înoptam
Uitând că iarăşi ne întâlnim.

Şi-aşa încet m-am pomenit
Călcând pe pragul tinereţii
Cu noi răspunderi ale vieţii,
De alte gânduri noi, trezit
Ca floarea-n zorii dimineţii.

Şi o Doamne, mi-ai deschis
Pagină nouă, în al Tău har
Prin Fiul Tău ca Jertfă-n dar,
Şi prin Cuvântul, ce e scris
M-ai îndreptat către Calvar!

Flavius Laurian Duverna
31 august 2008