Regretul Domnului

Ce frumoasă şi duioasă
A fost clipa hotărâtă
„_ Facem om cu-asemănare
Cu a Noastră potrivită!"

Astfel apăru în lume
Primul om ADAM numit
De-o perfecţiune rară
Cum Tatăl a stabilit

I-a făcut apoi soţie
Ajutorul potrivit
Fiind singura fiinţă
Aşa cum el a dorit

Erau cuplu fericit
În Eden se bucurau
Până când Înşelătorul
Le-a vorbit cum nu credeau.

Au căzut în a lui plasă
Şi-au fost astfel alungaţi
Izolaţi în altă parte
De Dumnezeu separaţi.

De atuncea omenirea
Cade-ntruna sub păcat
Acceptând aceeaşi şoaptă
Ce pe mulţi i-a înşelat.

Când Isus strigă de veacuri
_ Veniţi cei trudiţi la Mine
Şi toţi cei împovăraţi
Ca să vă odihniţi bine

Omul stă în nepăsare
Şi se încăpăţânează
N-ascultă glasul ce-l cheamă
Ci mai tare-l neglijează

Cercetând întreg pământul
Şi tot ce El a creat
Făcându-şi o analiză
Dumnezeu a cuvântat:

Rău îmi pare şi regret
De ce pe om L-am creat
Fiindcă toate mă ascultă
Numai el n-a ascultat

Eu voi pedepsi păcatul
Moartea este plata lui
Cea mai groaznică pedeapsă
Pe-ntinsul pământului

Dar vă spun că - ascultarea -
Mai mult decât jertfa face
Şi voi răsplăti pe-aceia
Ce la Mine s-or întoarce

Pentru ei Mi-am dat viaţa
Şi-I conduc cu mână tare
Prin valuri şi încercări
Până-n lumea viitoare

Dar şi- acolo sunt cu Mine
Eu şterg lacrimile lor
Le voi fi: Soare, Lumină
Până-n vecii vecilor.

Şi prin ei acum regretul
Parcă nu-i aşa de mare
Ei sunt rodul morţii Mele
Eu le-am fost răscumpărare.

Omule ce simţi regretul
Domnului din veşnicii
Nu mai sta în nepăsare
La El grăbeşte să vii.

Fugi de Iad şi de Satana
Fugi de tot ce-i aparţine
Şi predă-te celui care
Îţi va da clipe sublime

Îţi va da cu bucurie
Loc în Paradisul Său
Hai, grăbeşte chiar acuma
Închină-i sufletul tău.
Amin