REGRET INTIRZIAT

Singură la părinţi
Într-o familie mai înstărită,
Mi-am socotit dorinţa,
Fiind, nu prea pripită.

Vorbisem cu mamica mea
Ca ieri,
Ca la împlinirea
Celor optsprezece primăveri,

Să-mi facă un cadou scump
Ce vrea,
Dar să-l am în amintire
Toată viaţa mea.

Ceva....să-mi producă
O bucurie, deplină
Şi bătusem şaua
Să priceapă..de.. maşină!

Mămica,
A stat puţin şi s-a gîndit,
Apoi promisese,
Că-ntodeauna ma iubit.

Şi venise ziua mult dorită,
Ziua aceia mare.
Mi-amintesc că aşteptam
Cu mare nerăbdare,

Pe părinţii mei
Din oraş să vină,
Desigur c-au plecat
Să-mi cumpere maşină.

Dar cînd s-au întors..
Dezamăgire amară
Mămica mea avea ,
Un pacheţel sub suară.

M-au sărutat,şi mi l-au dat
Plini de bucurie,
Iar eu le-am mulţumit
Gîndind, ce o să fie?

Şi desfăcîndul..
Visul cu maşina.. pe loc s-a spulberat,
Că-n locul ei mămica,
O biblie mi-a dat.

Am împachetat-o-n grabă
Şi-am pus-o iarăşi în cutie
De ciudă îmi scăpa să plîng,
Mă cuprinse şi-o furie!

Apoi m-am închis dezamăgită
în a mea odaie,
Iar pe fază îmi curgea
Lacrime şiroaie.

Chiar şi ura s-a cuibărit
În a mea balanţă,
Că de-atuncea pe părinţi
Îi ţinusem la distanţă.

Curînd dup-aceia,
M-am decis la măritat,
Şi de casa părintească
Departe am plecat.

N-aveam de loc în gîndul meu
Vre-un plan,să programez,
O zi, cînd eu şi soţul
Să merg să-i vizitez.

Mulţi ani deatunci
Repede-au trecut,
Dar într-o zi mi-m amintit
De cadoul cel făcut.

Era aruncat ca făr valoare
Undeva în debara,
Cînd l-am adus la lumină,
Plin de praf era!

Dar scriptura cea închisă
Ca într-un cavou,
Strălucise la lumină
Mirosea încă a nou.

Imagini din trecut
În gînd îmi apărură,
Cînd m-am decis să citesc
La-ntîmplare din scriptură.

Deschisesem sfinta carte,
Şi-ntre paginile ei..
Era un CEC acolo
De şapte zeci de mii de lei!!!

Am scos un strigăt de durere,
Şi-am căzut în plîns pe canapea
În scriptură erau banii,
Toţi pentru maşina mea ! (Valoarea unei maşini
in anul 1970 )
Am plîns mult..Şi-am zis în mine:
Vina să mi-o iert nu pot,
Înţelesem că părinţii,
Mă iubiră mult de tot.

Cînd am răsfoit scriptura,
Ce gîndiţi c-am mai aflat?
Chiar de mîna scump-a mamei,
Un verset era-nsemnat!

Dacă voi,
Cei răi din lume
Daţi copiilor voştri
Daruri bune,
Cu atît mai mult
Tatăl vostru care este în cer,
Dă daruri bune,
Celor care cer" (Matei 7:11)

Mişcată de scriptură,
De versetul însemnat
N-am mai stat o clipă,
Spre casa părintească am plecat.

O!!mamă...am venit..
Te-am căutat acasă..
Eşti cea mai scumpă mamă
Dintr toate..mai frumoasă..

Căzuse în genunchi..
O, mamă îţi cer iertare.
..............
Şi pe piatra rece-n cimitir..
A pus o floare.