REGELE MARIRII...

Cand poti privi un rasarit de soare,
Ceva frumos,sublim si maestos,
El vine ca unRege in lumina-mare,
Iar noaptea,pleaca,cu intunericul ei gros.

Asa a fost,cand Dumnezeu,Cuvantul,
A zis sa fie...si totul s-a-mplimit,
Asa a aparut si cerul si pamantul,
Atunci cand Dumnezeu a poruncit.

A zis...si-asa a despartit pamant de ape,
A zis...si viata pe pamant a aparut,
Cu animale,pasari,pomi cu fructe,
Si pestii marii din adanc necunoscut.

Dar, trebuia stapan la astea toate,
Si Dumnezeu facu pe om din lut,
I-a-ncredintat apoi,tot ce se poate,
Si ajutorul potrivit i l-a facut.

Dar omul...a cazut asa detare,
Si n-a mai fost modelul programat,
Si-a trebuit ca Fiul Sau din Slava,
Sa vina sa salveze ce era stricat.

Nu L-au primit asa cum se cuvine,
Si nu L-au inteles acei din vremea Lui,
Ne strica legea a strigat multimea,
Iar EL,vroia salvarea orsicui...

L-au rastnicnit...L-au pus in groapa rece,
Si-au pus o lespede de piatra cu peceti,
Credeau ca pun zavoare pe vecie,
Aceluia ce-a inviat chiar si pe morti.

Si n-a putut mormantul ca sa-L tina,
Nici lespedea,nici paznici romani,
Caci a iesit victorios chiar din tarana,
EL...SOARELE Maririi...Acel fara de ani!

Si ne-a promis ca ne va duce-n slava,
In locul Sfant de TATAL pregatit,
Sa va bucurati voi toti care-n viata,
Pe REGELE Maririi in inima ati primit.

Caci in curand se va auzi strigarea,
Priviti,caci iata-L vine sus pe nori,
La fel cum soarele in dimineti rasare,
Si e inconjurat de ingeri slujitori...amin

Da doresc sa fie spre slava Domnului.si as dori sa stiu si parerea altora.