Regăsire

Regăsire

Când stau cu mine singur, uneori,
Să îmi robesc în rugă întinata-mi fire,
Coboară-n suflet soare şi splendori,
Îşi împrumută cerul slava către vremuire,
Când stau în rugă singur, uneori.

Clepsidrele-şi opresc nisipul lor
din curgere, chiar ceasurile tac.
" E vreun bolnav acolo în pridvor ?
Vreun vameş păcătos,vreun cerşetor ?
Vreunul cu cenuşă-n cap, vârât în sac ? "
" Nu Doamne-s eu... unul de teapa lor ! "

Pe drumul spre Damasc şi eu m-am dus,
De-aceea-s în orbire, zac în tină,
N-am ştiut că prigonindu-Te Isus,
Pe căi străine paşii mi i-am pus,
Vreau să recapăt raza de lumină,
Mă recunosc, am fost un nesupus.

Întreaga-mi fiinţă e-n genunchi, aşteaptă.
Nimic nu s-a-ntâmplat ca în generic,
Nu sinagogi, scrisori, uliţa zisă dreaptă
a fost o coborâre, cea din urmă treaptă.
Cu foame-n suflet, sete şi-ntuneric.
" Cine te-aude ? " - mi spune-o voce-n şoaptă.

.............................................

Am ştiut că pân la urmă Te cobori,
Să respir pace prin toţi porii fiinţei.
Te supărasem de atâtea ori,
Ştiam că pân la urmă Te cobori
să mă înhami la jugul umilinţei
Şi să-mi aprinzi în suflet dulci fiori.

Se-ncinse lupta. Cine să o poarte ?
Anania sări în sus ca ars.
" Chiar mă trimiţi o Doamne către moarte ?
De ce m-ai rânduit acestei soarte ?
Ne e duşman acest Saul din Tars,
Dă-i altuia povoara să o poarte !

Să îţi recapete lumină în priviri
acest iudeu plin de fărădelege ?
Supune-l Doamne şi-altor noi sluţiri,
Vrăjmaşul oricărei neprihăniri !
Venise în Damasc cu gândul să ne lege,
Să fiu părtaş acestei izbăviri ? "

Domnul îi zise : " Du-te că-i un vas
care să-mi poarte Numele în lume,
Voi fi cu el alături, pas cu pas,
Ajută-l că se află în impas,
Eu l-am ales să poarte-al Meu renume
Şi fără de lumină n-am să-l las ! "

Învrednicită-n milă, peste poate,
Rămase judecata biruită.
" Primeşte de la Domnul, Saule şi frate,
Zorii luminii-n pleoapele lăsate
Şi-o umplere a Duhului - desăvârşită,
Căci unde Domnul dă... nu-i nedreptate.

.....................................

Căzură...solzii, duhu-mpotrivirii
Şi-Anania şi Saul eram eu,
Se tot luptase-n mine eul firii
cu Duhul - în meandrele gândirii,
Dar la sfârşit învinse Dumnezeu
prin legea Duhului de Viaţă şi-a Iubirii.

Înţelegeam că jertfa dă iertare,
Dar n-am plătit-o nici n-am dus-o eu,
Plătise-n locul meu Unul mai Mare,
Am înţeles că-i Fiu de Dumnezeu
şi L-am crezut. " Cine-mpotrivă-i oare ? "

Sunt dezlegat de lanţuri, prin iubire
primesc har după har şi haruri toate,
M-am înrolat în lupta sfântă Sire,
Vreau să fiu demn de-această-nvrednicire,
Stând lângă Tine pân la moarte Maiestate !
Îţi mulţumesc pentru această regăsire !