Recunoştinţă

Măcar că zici că nu-L vezi, totuşi pricina ta este înaintea Lui: aşteaptă-L!
Iov 35:14


Unde mă voi duce departe de Duhul Tău?
Unde voi fugi departe de Faţa Ta?
În ceruri sus, jos pe pământ şi chiar în hău
eşti Dumnezeu, Ţi se cuvine Slava!

Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele,
mi-ai scris în cartea Ta şi zilele, şi anii.
Ochii Tăi mă veghează, îmi ştii gândurile;
mi-ai fost alături, în multele-mi strădanii…

Căci m-am rugat adeseori cu stăruinţă,
iar lacrimile îmi secau în grea durere.
Tot ce aveam era un sâmbur de credinţă
şi cât tânjeam după duioasa-Ţi mângâiere.

Ştiam că eşti atotputernic şi temut,
însă de fiecare dată m-au surprins
înţelepciunea şi iubirea Ta de ne-ntrecut,
ce-au adus biruinţa când mă vedeam învins.

Şi mă întorc mereu smerit în cămăruţă
să-Ţi mulţumesc că îmi veghezi viaţa.
Lacrimi de uimire şi recunoştinţă
îmi scaladă atunci în voie faţa.