Recunoştinţă

Recunoştinţă

Dacă sunt pe-acest pământ
Şi văd minuni puse 'nnainte,
E pentrucă, o Doamne Sfant,
Tu prinsu-mai prin legământ
De mine Tu Ţi-aduci aminte!

Ţi-aduci aminte de durerea
Ce-n inimă mi-a pus suspine,
Şi-odihnă cum, că nicăierea
Pentru-a-mi întări puterea,
Nu am găsit, decât la Tine!

Dacă mă bucur azi de viaţă,
De tot ce Doamne, ai creat,
E pentrucă mi-ai pus în faţă
Exemplul sfânt ca şi povaţă,
Cuvântul Scump, adevărat.

Şi-acest Cuvânt din început
Ce-a fost cu Tine-n armonie,
El S-a întrupat, şi S-a făcut
Întocmai Tată, cum ai vrut,
Mântuitor al lumii, ca să fie.

Dacă-nţeleg, iubirea mare
În Planul Sfânt de mântuire,
E pentrucă-n a Ta îndurare
Ce mi-ai dat cu-mbelşugare
Ai îndreptat, a mea privire,

Spre jertfa cea neprihanită
Ce sus pe cruce, la Calvar,
A fost de-a pururi împlinită
Exact cum fost-a rânduită
Pentru păcat punând hotar.

Dacă urmez pe-ngusta cale
Cu uşa strâmtă, către casă,
E pentrucă, din deal şi vale
Prin imnuri sfinte-n osanale
Făcut-ai pajişte frumoasă.

Pe drumul care-i cunoscut
Au curs şi lacrimi, şi sudori,
Când spatele, Ţi L-ai făcut
Aşa cum din iubire a-I vrut
Ca şi un drum de trecători!

Flavius Laurian Duverna
27 august 2006