RECLĂDIT

R E C L Ă D I T

Când m-ai clădit
Mi-ai ascuns in inimă o speranță.
Eram un bulgăre de praf
Și mi-ai suflat în nări duh de viață.
M-ai așezat cu plăcere
În Edenu-ți frumos,
M-ai învățat să fiu vesel
Și să-ți fiu credincios.
Când am căzut,
Mi-ai cusut în nori al TĂU curcubeu
Să cunosc că nu-s singur,
Că treci cu mine prin greu.
Atunci, am promis
Să TE-ascult neîncetat,
Însă foarte curând, de idolii lumii
M-am lăsat fermecat.
Mi-am cerut, mai apoi,
Partea mea de avere….
Și-am zvârlit-o-ntr-o clipă
Toată-n marea durere.
Astfel, gol și flămând,
Rătăcit-am mult timp.
Și-ajunsei într-o zi
Cu mulțimea să strig
La un OM ce pe-o cruce-atârna…
Pe-al Golgotei Calvar
Lumea toată-L hulea.
Am strigat eu atunci
Cel mai tare din toți…
Îmi doream să câștig
Pung-aceea cu zloți.
Bucuros, dându-ȘI DUHUL
Către mine-a privit…
Acei ochi… îmi spuneau
Că-n sfârșit m-a găsit!
Și murind EL pe cruce
Între Cer și Pământ,
Reclădi cu-al SĂU Sânge
Vasul meu spart, de lut.