REBECA

REBECA

Mă-ntreb ce maturitate o fi-având atunci Isaac
Când el acceptă ca robul, tatălui spre-a-i fi pe plac,
Să se ducă şi să-i caute o soţie în Aram
De unde Avraam venise şi era întregu-i neam?

Eliezer era robul înţelept şi prea supus
Care azi simbolizează Duhul Sfânt venit de Sus.
O încredere deplină avea-n el tatăl Avraam
De aceea îl trimite cu cămilele în ham.

O instrucţie sumară robului i s-a făcut
Ce să spună prin cuvinte despre tot ce a văzut
Despre mire, despre tată, despre bogăţia lor.
(Sara nu era în viaţă fiului să-i poarte dor)

Ce daruri să ia cu sine pentru fata ce o vrea
Lui Isaac spre-a-i fi soţie şi să vină-n casa sa?
Cum va explica el gazdei că mirele n-a venit
Ca să vadă cum arată fata ce-l va fi-ndrăgit?

(E-o postură similară cu credinţa în Isus
Şi la care Duhul slavei gândul inimii ne-a dus.
Nu-L vedem, dar ne vorbeşte permanent Duhul de El
Şi ne spune că Se-ntoarce Cel numit Emanuel.)

Eliezer va ajunge în casa lui Betuel
Nu să caute mâncare sau odihnă pentru el.
El lucra cu-nţelepciune pentru-o strânsă "legătură"
Căci aşa era Rebeca într-un plan după Scriptură.

Multe calităţi şi daruri avea ea în trupul ei
Ca o bună gospodină deseori cu umeri grei.
Când era mereu activă pentru oaspeţi şi străini
Viaţa ei era o floare printre alte flori de crini.

Dând cămilelor şi apă şi nutreţul cel bogat
Eliezer înţelege că Cel Sfânt l-a ascultat.
Explicând taina ce-l poartă pe un drum atât de lung
Sculele de-argint şi aur vede că nu-i prea ajung.

Eliezer a-mbrăcat-o pe Rebeca mai frumos
Decât oricare mireasă de prin lumea cea de jos.
Daruri multe şi bogate el a dat şi la cei dragi.
Cum altfel poţi şi pe alţii la o nuntă să-i atragi?

N-a fost timp de zăbovire Eliezer s-a grăbit
Ca să zboare cu Rebeca la Isaac-ul cel iubit.
Ea i-a fost de mângâiere, plânsul i l-a alinat
Şi l-a completat în viaţă cum Domnul i-a arătat.

Biblia când povesteşte fapte despre-ai săi eroi
Vrea ca cerul să-l coboare chiar acuma lângă noi.
Când Rebeca ne apare în al povestirii fir
Frumuseţea ei ne-ncântă cu al hărniciei gir.

Ea este şi generoasă, primitoare de străini.
Hotărâtă-ntotdeauna pe ogorul plini de spini.
Ea va merge pân la capăt, n-are îndoieli de loc
Când în inima ei arde al iubirii sfinte foc.

Este şi convingătoare cu părinţii săi miraţi.
Uită ce a fost în urmă, se desprinde de-ai săi fraţi.
E modestă totodată, faţa şi-a acoperit
Când îşi întâlneşte soţul cel pe care l-a dorit.

Dar când ea va fi soţie şi mamă celor doi fii
Mai apar şi mici defecte, ca în multe căsnicii.
E puţin părtinitoare, ea pe Iacov l-a ales.
Iar Isaac, soţu-l preferă pe Esau şi-o face des.

Ca să facă de mâncare sau vreun alt serviciu tern.
Şi astfel Esau în viaţă n-avea visul cel etern.
Iacov a rămas cu mama şi cu planu-i ne-nţelept
Ca fiul să-şi fure dreptul de la Dumnezeu cel drept.

A plătit un preţ prea mare ca s-ajungă la liman
Fiu-ntors din pribegie pentru ţara Canaan.
Câteodată noi în viaţă în familii mai greşim
Dar să nu uităm ca-n toate să iertăm şi să iubim.

Orişicum roada greşelii ce ne duce în noroi
O vor suporta-mpreună şi cei dragi de lângă noi.
Viaţa ne dă multe lecţii, e-un amplu laborator
Unde-avem experienţe cu al nostru Salvator.

El Şi-alege o Mireasă pentru care-a şi murit
Mai frumoasă ca Rebeca ce-n final a mai greşit.
Sângele cel sfânt ne spală de-orice vină şi păcat
Ca s-avem acces în ceruri sus la Mirele-Mpărat.

Duhul din eterna slavă este-aici mereu cu noi
Să avem haina curată, nepătată de noroi.
El de Domnul ne vorbeşte care vine în curând
Să-I aducem cu iubire jertfe şi prinos de gând.