Rază de speranţă...

Norii se adună peste cerul meu
Cât era de-albastru, acum e gri mereu…
Ceaţa tot se lasă, nu mai pot vedea,
Caut o speranţă pentru viaţa mea.

Este întuneric, dar afară-i zi
Cred că numai eu asta pot simţi.
E o luptă dură, bezna-i tot mai grea,
Nu mai văd lumina pe cărarea mea.

Nu mai privesc cerul, căci m-am resemnat…
Parcă sunt în lanţuri, parcă sunt legat.
Stau într-un ungher, durerea mă apasă,
Parcă nicăieri nu mă simt acasă…

Privirea-mi este oarbă, văd numai umbre gri.
Vreau să văd culoare, ce mult mi-aş mai dori!
Aud doar voci străine, nu le recunosc,
Vor să ma atragă din ce în ce mai jos.

Doar o mica rază, o mică licărire
Pâlpâie firavă aproape de pieire.
Mă cufund în mine, atât mi-a mai rămas
Rază de speranţă, să te stingi nu te las!

Dacă te vei stinge, odată cu tine
Se va stinge viaţa-mi plină de suspine…
Este prea devreme, ca să merg spre Cer
Cred că n-am făcut tot ce-ar fi vrut El.

Veau să te păstrez, rază de speranţă!
Uită-te la mine, căci merg pe lângă viaţă!
Tu mi-ai mai rămas, eşti singura dulceaţă
Printre atâtea lacrimi şi grijuri ce m-apasă!

Speranţa se-aprinde, căci i-am dat puteri,
Îndoiala fuge, dispar şi norii grei,
Se risipeşte ceaţa, încep acum să văd
În sfârşit şi cerul, e albastru tot!

Fac linişte-adâncă în sufletul meu,
Alung ce m-apasă, chiar de este greu.
Speranţa mi-a dat un prieten de nădejde
Este chiar credinţa, ea însăşi e nădejde…

Speranţa, nădejdea şi credinţa pură
Mi-au dat încă o dată o învăţătură!
Şi mi-au spus asa: “Nu te vom părăsi,
Îi vom fi alături, chiar de nu vei şti!”

Vom fi lânga tine ne-ncetat, mereu!
Dragoste, iubire va fi în jurul tău!
Ele niciodată, nicicând nu vor pieri,
Speranţa, iubirea mereu vor dăinui!

Nu înceta să crezi, nu înceta să lupţi,
Nu înceta nicicând pe Domnul să-L asculţi!
Nu înceta o clipă, chiar de este greu,
Totul va fi bine lânga Dumnezeu!