Rătăcire

Rătăcire

Pe drumul nepăsării alergând,
Se-ndreaptă omenirea spre pierzare,
Coboară-n întuneric aruncând,
Din mintea lor ce-i bun şi de valoare.

Privim cum se înalţă azi din nou,
Cetăţile Sodoma şi Gomora,
Cum veşti murdare cu un trist ecou,
Sunt tot mai mult pe placul tuturoara.

Nu-i ştire bombă şi nu-i de citit,
Chiar dacă pentru oameni e minune,
Când un sărman de boală chinuit,
E vindecat doar printr-o rugăciune.

Nu i se pare nimănui util,
Să scrii că a-nflorit din nou livada,
S-au că din bunătate un copil,
Pe un bătrân la ajutat să treacă strada.

O vorbă rea e dusă ca de vânt,
Şi drumul ei stricat n-are hotare,
Dar vorba bună astăzi pe pământ,
O întâlnim în cercuri tot mai rare.

Din miile de ore de program,
Pe care omul la vizionează,
Mă-ntreb în câte oare e balsam?
Pentru un suflet care sângerează.

În vremea noastră nu-i mai de succes,
Un film cu miei ce zburdă pe câmpie,
O viaţă liniştită fără stres,
Şi cântecul scăldat în armonie.

E trist, dar în acest coşmar,
Societatea noastră-i îmbătată,
De farmecul mesajului amar,
Din filmele şi muzica stricată.

Şi pruncii ne adorm încetişor,
Privind cu drag la filmele de groază,
Dar nu ne întrebăm în visul lor,
Ce duhuri negre poate-i cercetează?

Prieten drag opreşte-te din drum,
Dacă mai mergi pe-o cale rătăcită,
Căci nu-i târziu să-ncepi măcar acum,
Cu Dumnezeu o viaţă împlinită.

Ilie Belciu