Rătăcire

Rătăcire

S-au pierdut, Doamne, toate cele de bine,
Tot ceea ce este drept și curat s-a împuținat,
Puțini cei care mai știu, Doamne, de tine,
Mulți în întunericul cel adânc au alunecat.

Vorba nu mai calmează și alină,
A devenit aspră, agresivă și înrobitoare,
Purtând răul, ura și otravă veninoasă,
A dispărut esența ei mângâitoare.

Minciuna și falsul se vor stăpâni pe toate,
Ura înrăită de mult peste tot răzbate,
Uitate și înlocuite sunt smerenia și iertarea,
Prea mult tronează dușmănie și răzbunarea.

S-au făcut legi pentru a răului întărire,
Minciuna și falsul sunt la mare cinstire.
La unii, buna credință este înlocuită de erezie,
Iar calea spre mărire este dată de fals și hoție.

Demnitatea și morala nu mai au interpretare,
Iar cei care încearcă a le susține,
Sunt aruncați în al făcăturilor creuzet,
De slujbașii năimiți ai clanurilor meschine.

Puterea nu mai este datoare către cei mulți,
Pentru că este în mâna unor inculți
Care din legi au făcut a lor vrere,
Pentru ca ei și clanul lor să prospere.

Dorința celor ce vor al lumii bine,
Este preluată de interesele lor meschine,
De către cei care se pretind aleși,
Fără nume, căci ei din falsuri sunt culeși.

Făcând jocul minciunii și al tâlhăriei,
Atrag păcat și cu lanțul robiei se aleg,
Pierzându-și locul din lista omeniei.
Iartă-i, Doamne, pe cei care nu înțeleg!
17.4. 2019