Rătăcim fără iubire

Rătăcim fără iubire, de speranță goi suntem,
Dragostea este-o nădejde, haina ei s-o îmbrăcăm.

Fără ea nu e lumină, soarele e în apus,
Fără dragoste în viață, viața-i fără de Isus.

Rătăcim fără speranță, căci pe drumul cel mai greu,
Fără ea... e coborâre, o speranță-i Dumnezeu.

Este răsărit de soare, noaptea când e lungă... grea,
Este malul cel de mare, valuri când ridică ea.

Rătăcim fără de harul, ce ne poate ridica,
Orișicât ar fi de-adâncă, valea... sau oricât de grea.

Harul este călăuza, celor care îl primesc,
Doar el luminează calea, este har Dumnezeiesc.

Rătăcim fără cuvântul, în scriptură ce-i lăsat,
El ne-arată calea sfântă, este demn el de urmat.

Fără el... suntem o pleavă, spulberată ce-i de vânt,
Greutatea stă în bobul, ce-i hrănit el din cuvânt.

Rătăciți suntem în viață, fără bunul Dumnezeu,
Fără El nu e lumină, fără El e dealul greu.

Fără El ne stă în față, doar pierzarea, căci Isus,
Este calea-n veșnicie, cea din Țara cea de sus.
Amin