Rătăceam cu toții

Rătăceam cu toții, Domnul ne-a iubit,
El a dus păcatul, El ne-a mântuit.

Luat prin apăsare, judecat era,
Ca să ducă crucea, și povara grea.

Rataceam cu toții, dar El ne-a salvat,
Când străpuns de cuie, ne-a răscumpărat.

Rănile pe cruce, ce le suferea,
Dau tămăduire, rana când e grea.

Ratăceam când harul, viață ne-a adus,
Pe un deal pe-o cruce, când era străpuns.

Rodul suferinței, care o răbda,
Suntem noi căci Domnul, pentru noi murea.

Când gusta amarul, noi doar rătăceam,
Când rabdă calvarul, orbi noi ne numeam.

Aducea lumină, când disprețuit,
El urca dar Domnul, nu a obosit.

Rătăceam cu toții, dar iubirea Sa,
Ne-a adus lumină, să putem urca.

Azi ne stă-nainte, urma ce-a lăsat,
Este grea dar duce-n, locul minunat.

Ne-a deschis o cale, după cum e scris,
Jertfa de pe cruce, drum spre Paradis.

Rătăcirea noastră, azi e un trecut,
Moartea Sa ne-aduse, noul început.
Amin