Rasuna trambita

Rasuna trambita si-alunga ceata dimprejur
Rupand tacerea care mai zace-n spaima, inca...
E vocea Mielului Preasfant, iar ei o stiu:
Copiii Lui vor merge acasa.
A incetat spada sa mai lupte,
Izbanda e a noastra!
Si-acum, raniti, cu haine rupte, obositi
Iesim unul cate unul de sub adapost
Si nu-i nimic sa ne mai stea in drum,
Pentru ca stim: lupta nu a fost in van,
Iar ochii nostrii inlacrimati
Sunt singurii care mai au cuvinte...
Putem acum sa-I alergam in brate,
Sa-i spunem ca, desi cuprinsi de frica,
Am inaintat in lupta, dar cu ochii inchisi...
Ca sa-L vedem pe El la capatul drumului.