RASCUMPARATORUL MEU

RÃSCUMPÃRÃTORUL MEU

Iov 19.25-26

Chiar dacã moartea mã pândeşte
pe la rãscruci ca leul crud
trãieşte Rãscumpãrãtorul
şi e pe drum. Eu Îl aud.

De mi s-ar nimici şi trupul
şi tot ce am în jurul meu
eu ştiu cã este o dreptate
ce o va face Dumnezeu.

Nu-L vãd acum cãci Se ascunde
ca soarele pe dupã nor.
Dar am sã-L vãd venind în slavã
sã-mi fie binevoitor.

El, Marele Pãstor de turmã
Se va întoarce pe pãmânt.
Şi-atunci plângând, la fel ca astãzi,
am sã-I înalţ prinos de cânt.

Tânjesc de dorul întâlnirii.
Oricând mi-e greu eu strig spre El.
Şi chiar de nu-mi rãspunde-ndatã
mi-i pacea Lui garant şi ţel.

Veniţi , e viu Mântuitorul !
El are ultimul cuvânt
sã dea iertare de pãcate
captivului cu duhul frânt.

De mi-ar fi vorbele sãpate
în piatrã c-un priboi de fier
sã afle lumea vinovatã
cã cei ce cred în El nu pier !

Da, El e Stânca din vecie
cum nicio stâncã-n lume nu-i.
Ce fericit e-acel ce-o pune
la temelia vieţii lui !

În faţa Lui stãpânii lumii
sunt ca şi viermii care mor.
Doar c-o privire îi suprimã
punând pe alţii-n locul lor.

A-nfrânt pe veci puterea morţii
prin trupul Sãu pe cruce pus.
Şi-ndeplinind cerinţa Legii
pe vechiul şarpe l-a rãpus.

Cel ce-mi rãscumpãrã suflarea
din temniţa acestui trup
mi-a dat puterea învierii
cu tot pãcatul meu s-o rup.

Iar când va-ncepe Judecata
n-aş vrea s-aud : "Sã pleci de-aici !",
ci El sã-mi spunã mie : " Vino,
sã stai cu fraţi şi mucenici !"