RANDUNICA

RÂNDUNICA


Rândunica cea voioasă
ciripind cât ţine zarea,
mi-a spus : - "Lasă-ngrijorarea,
şi priveşte ce frumoasă
este floarea!"

- "Bine, i-am răspuns în grabă,
dar pe cer norii se-adună.
Ploaia vine, nu mă-ntreabă
de ce mi-i credinţa slabă
în furtună."

Cum priveam înspre grădină,
să văd pomii plini de floare,
rândunica, fără vină,
se nălţă mai către soare,
cu duioasa ei cântare
de lumină.

Auzindu-i simfonia,
mi-a pătruns în suflet dorul.
Şi-am aflat Împărăţia,
care mi-a adus fiorul,
dragostea şi bucuria
lui Mesia.

Am lăsat îngrijorarea,
vreascurile vieţii mele.
Şi ascult de-atunci cântarea
şi mă-nalţ cât ţine zarea
într-un zbor de rândunele,
către stele.

Cerul sfânt nu-i prea departe
de-l priveşti cu-aripi de slavă,
şi laşi totul la o parte:
viaţă, lume chiar şi moarte
pentru veşnica dumbravă.