Ramas bun

Ramas bun

Odata, cand timpul va fi, in bratele vantului,
Si-l va duce cu el la semnalul dat de sus,
Cand va fi pe pamant doar un semn de intrebare,
Si vom sta cu toti incremeniti de durere,

Si tu care esti acuma si eu aplecat de poveri,
Nu vom mai avea ocazia sa ne strangem mainile de bine,
De linistea si pacea noastra,caci va fi un sfarsit,
Al dublei suferinti si un inceput de Rai.

Si daca vrei sa ajungi acolo, intreaba-ti constiinta,
Caci ea face legatura intre tarana
si Mana care creat-a omul.

Si daca nu va fi un raspuns,
Daca nu va fi cu totul de ajuns,
Cere sa ti se aduca Cartea
Si solii trimisi sa-ti arate partea,

Si drumul pe care ai sa-l apuci,
Obligat fiind destinul sa-l duci.