Rămâi mereu pe drumul vieții noastre

Rămâi mereu pe drumul vieții noastre,
Noi fără Tine toți am rătăci,
Căci numai Tu poți lumină cărarea,
Ce-n ale Tale brațe va sfârși.

Rămâi cu noi când iarăși se arată,
Cumplitul timp în care lupta-i grea,
În el să trecem dincolo de toate,
Isuse fără Tine n-am putea.

Rămâi a noastră stâncă de scăpare,
Ridică-ne Tu dincolo de nori,
O Doamne înfășoar-a noastre inimi,
Cu-a dragostei divine calzi fiori.

Rămâi o cetățuie de tărie,
Un sprijin și mereu un ajutor,
Din Tine vrem să curgă apa vie,
Rămâi în viața noastră un izvor.

Rămâi un stâlp de foc în noaptea lungă,
Un nor în ziua-n care va veni,
Atunci când suflă vântul Tu oprește-l,
Căci numai un cuvânt îl va opri.

Rămâi un scut în vremea răcoroasă,
Căci doar a Ta iubire ar putea,
Pe noi să ne-ncalzească dar mai poate,
O hain-a mântuirii să ne dea.

Rămâi Tu Împărat... Stăpân a toate,
De sub privirea Ta nu ne lăsa,
Doar Tu poți să ne duci l-acele ape,
Ce nu pot niciodată a seca.

Rămâi în inimi care bat întruna,
Pe Tine așteptându-te mereu,
Rămâi cu noi în cele mai mărunte,
În toate să te-avem sfânt Dumnezeu.

Să nu ne mai despartă niciodată,
Vre-un timp sau vremea plină de-ntristări,
Căci Doamne fără Tine ne va-nghite,
O lume rea cu multe-a ei cărări.