Rămâi la mâna Mea-n grădină

Rămâi la mâna Mea-n lucrare
Căci vreau mai mult să folosesc,
Ființa ta care adesea,
Când Eu o caut... n-o găsesc.

Rămâi unealta uneltită,
De harul Meu căci te-am ales,
Să-mi stai mereu la îndemână,
Când ți-am dat viață... te-am cules.

Rămâi în straja zilei care,
În fața ta aduc mereu,
Chiar dacă noaptea este lungă,
Tu mijlocește fiul Meu.

Căci ascultată ți-este ruga,
Ce mi-ai cerut prin Duhul sfânt,
Ascult de sus și-a ta durere,
Ce-o duci prin vale suspinând.

Rămâi în valuri în picioare
Și-atunci când încercarea-i grea
Ca să se vadă vreau prin tine
În jurul tău lumina Mea.

Nu obosi când iar adâncul,
Și-ascute glasu-a nimici,
Fii fără teamă-n lupta mare,
Căci lângă tine Eu voi fi.

Ramai copile în grădină,
Izvorul celor obosiți,
Prin gura ta revărsat Eu apă,
Putere celor ce-s sleiți.

Aminte ia azi la un strigăt,
Ce pentru tine e strigat,
Privește către izbăvire,
Am hotărât-o... vine-ndat.

Cunosc și jalea ce ți-e cântec,
Dorința ta o știu și Eu,
Voi ridica din a ta casă,
Tot ce-i căzut... sunt Dumnezeu.

Dar tu umil în rugăciune,
Să mulțumești și vei vedea,
Cum o lucrare minunată,
În cortul tău voi ridica.
Amin