Rămâi în dragostea dintâi

Rămâi în dragostea dintâi,
Rămâi ca la-nceput,
Rămâi în mâna Celui sfânt,
Să nu fii fiu pierdut,
Pe ea tu de-o vei părăsi,
Lumina se va stinge,
Și lacrima ce-o vei vărsa,
Nimeni n-o v-a mai strânge.

Rămâi pe urma ce-a lăsat,
Acel ce-i veșnic sfânt,
Să nu te-abați pe vre-un alt drum,
Cât mergi pe-acest pământ,
Să nu te-ndepărtezi de ea,
Pe-o cale-alăturată,
Pe ea tu negreșit vei fi,
O frunză ce-i uscată.

Rămâi în harul care-a curs,
În viața ta creștine,
Acel ce ție ți l-a dat,
El în curând revine,
Și porțile ce pân-acu,
Deschise ele-au fost,
Se vor închide și atunci,
Striga-vei fără rost.

Rămâi sub aripa ce azi,
Se-ntinde-asupra ta,
E scutul care-ți va păzi,
Ființa-n lupta grea,
Ți-e adăpost când va veni,
Furtuna pe cărare,
De vei rămâne tu sub ea,
Vei trece de-orice vale.

Rămâi cu-a ta privire-n sus,
Fără vre-o teamă... frică,
Căci din pământ Acel ce-i sfânt,
Mereu El ți-o ridică,
De cer tu să n-o dezlipești,
Orice-ai întâmpina,
Din toate care vor veni,
Isus te va salva.

Rămâi... rămâi lângă Isus,
Să nu te-ndepărtezi,
Ascult-al Său cuvânt mereu,
Și-n el să te încrezi,
În ascultare să rămâi,
Departe de-astă lume,
Căci viu e Cel ce te-a strigat,
Cândva din cer pe nume.