RAIUL CERESC

A fost odată-ntr-o grădină
Cea care se numea Eden
Un rai descris în sfânta Carte
Cu-al bucuriilor refren.

Acolo şarpele vicleanul
Intră căci nu era departe.
Şi strecurând o îndoială
Adusu-ne-a prin ea doar moarte.

Aşa au fost părinţii noştri
Minţiţi fără de voia lor.
Şi se umplu lumea de rele
Tot aşteptând un Salvator.

Dar când primul potop venise
Cum peste iarbă vine coasa
Distrus a fost şi raiu-acela
De apa-n valuri mari cât casa.

De-aceea Domnul mută Raiul
În cerul Său cel plin de slavă,
Acolo unde nu-s păcate
Nici şarpele cel plin de-otravă.

Acolo sfinţii-şi strâng comoara
Ca nicicând să n-o fure hoţii
Iar cei ce vor pe Miel să-L vadă
În cer s-or întâlni cu toţii.

În Raiul nalt e bucurie,
Cu mult mai multă ca în lume.
Acolo ne-om primi destinul
Şi-al Domnului Hristos sfânt Nume.

În Rai sunt multe locuinţe.
Acolo nu e nicio criză.
Şi orice pământean cucernic
Îşi va vedea a vieţii miză.

Acolo Domnul în persoană
Îşi va primi cu drag poporul
Cum pe Ştefan din slava-naltă
L-a salutat Mântuitorul.

A noastră casă e sublimă
Din aur şi mărgăritare.
Hristos murind pe lemnul crucii
Ne-a scos din veşnica pierzare.

Şi cerul nou şi Pomul Vieţii
Vor umple pe vecie Raiul.
Acolo s-or vedea profeţii
Cu Mielul sfânt ducându-şi traiul.

Azi să spălăm, deci, haina noastră
În sângele ce-a curs pe cruce
Ca să putem zbura în slava
Ce viaţa veşnică ne-aduce.