RĂBDAREA

RĂBDAREA

Nu sunt un geniu în răbdare
Deşi mi-am tot dorit să fiu.
Grăbit m-avânt pe-a mea cărare
Pe-un câmp frumos sau... prin pustiu.

Răbdarea negreşit se-nvaţă
Ca orice disciplină grea
Când treci prin viscol sau prin ceaţă,
Fără lumini pe calea ta.

Când toate par să-ţi meargă bine
Ca şi lui Iov în viaţa sa
Să-ţi numeri zilele senine
Căci nu ştii cât vor mai dura.

De-abia atunci când încercarea
Loveşte ca şi un taifun
Tu poţi să-nveţi ce e răbdarea
Şi caracterul tău cel bun.

Când mulţi la rele te provoacă
Chiar dintre cei apropiaţi
Aşteaptă valul ca să treacă
Şi nu-ţi lăsa ochii furaţi.

Filozofia lumii fură
Din tine tot ce-i mai frumos
Şi vezi c-ajungi doar bun de gură
Când nu mai sameni cu Cristos.

Răbdarea e o facultate
Ce ţine toată viaţa ta
Când vrei să faci oricui dreptate
Chiar dacă nu vei câştiga.

Cristos a renunţat la Sine
Ca să ne scoată din păcat.
Şi azi El cheamă pe oricine
Pe urma Lui cu-adevărat.

Căci numai cel ce viaţa-şi pierde
Va fi la urmă în câştig.
La fel cum toamna codrul verde
Îşi lasă frunza pentru frig.

Răbdarea-i preţul pentru cruce
Când lumii nu-i mai dai tribut.
Şi nu te-opreşti la o răscruce
Iar dragostea-i ca la-nceput.

Răbdarea-n vremea de la urmă
E îndelungă şi e grea.
Dar tu prin ea rămâi în turmă
Pe când Cristos va apărea.

Să poţi să ai mereu răbdare
Şi-n ceasul bun şi-n ceasul rău
Tu trebuie să dai iertare
Spre-a fi iertat la rândul tău.

Scriptura ne-ncetat ne spune
Cuvântul ei să-l aplicăm.
Când stăm mereu în rugăciune
Vom învăţa cum să răbdăm.

Răbdarea creşte-n suferinţă
Precum lui Iov i s-a-ntâmplat.
Şi ea triumfă prin credinţă
Când eşti de Tatăl validat.