Rabdarea...

Răbdarea...

A năvălit trecutul peste mine,
Mai răsfoiesc prin paginile pline,
Depart un semn, desfac şi paranteze,
Trecute gânduri încep ca să vibreze !

Din cartea vieţii retrăiesc
Momentele ce-n amintire năvălesc,
E pagina copilului din mine,
Nealterat de vremea care trece, vine.

În primăvara asta ce-i imensa poartă,
Unda tristeţii în ceaţă se departă,
Lumina se scurge în valuri fuioare,
Ie îşi pune natura din fire de floare,

Cu ea odată mă-mbrac de sărbătoare
Şi eu, pun aripi visului să zboare,
Smulg gândului cuvinte frumoase,
Veşmânte le pun şi straie de mătase.

Cad ninse petale de flori albe, roze,
In ram urma-şi lasă în fructe şi frunze,
Pe dealuri culori curg valuri verzui,
Şi-n toate e-un miros dulgeag-amărui!

Din tihna înaltă se scurge şi harul
În loc pregătit ca şi ramul, să are ogorul,
Altă sămânţa ascunsă cu grijă trezească,
Cu raza răbdării s-o facă să crească!

Ce vreme, ce pace, ce culori !
Ochii uimiţi nasc tainici fiori,
Mângâie privirea şi-o poartă,
Ca şi pe o frunză de vânturi luată!

Cu măiestrie ţinute de-o mână ascunsă,
În căderea lor nesfârşită şi blândă,
Toate revarsă iubire, ecoul găseşte,
Golul îl umple şi-o inimă creşte!

Bucuroşi primim roadele viselor noastre,
În ani, crescute cu trudă, răbdare şi rugă
Ca şi falnic stejar ce fuse o ghindă,
Sau puiul de păsăre ce-n ou se ascunde !

Răbdarea e arma de foc a iubirii,
Ce nu arde mocnit, ci topeşte
Urma invidiei, geloziei sau urii,
Balsam este ranii şi nod legaturii.

Cu arma răbdării din cui coborâtă,
Fac preş din cuvânt dorului sfânt,
Si-n taină-l aştern tot mai sus,
În sufletul meu aşteptând pe ISUS!

05.04.2008