PUTEREA RUGĂCIUNII

PUTEREA RUGĂCIUNII

Rugăciunea e-o putere peste tot, în orice ţară,
Prin care se-ntorc la Domnul oameni pentru prima oară.
Un creştin care se roagă cu mult foc în stăruinţă
E un campion în spirit şi trăieşte prin credinţă.

Chiar dacă nu vede totul ce urmează pe cărare
El păşeşte cu-ndrăzneală spre cereasca îndurare.
Avraam pleca de-acasă fără ca să vadă Ţara.
Ghiocelul iese grabnic când nu-i încă primăvara.

În Biserica primară ruga nu era săracă.
Era sursa de putere vie care nu mai seacă.
Începând cu cele zece zile după Înălţare
Ei s-au tot rugat când Duhul venea peste Adunare.

Toţi creştinii buni din Fapte i-auzim cum se tot roagă
Şi la caru-Mpărăţiei fiecare vrea să tragă.
Echiparea cu putere nu-i ca norma elocinţei,
Ci este-o necesitate pentru martorii credinţei.

Ei pe frontul misiunii vor vesti Cuvântul vieţii
Cu acea eficienţă ce-o aveau de mult profeţii.
Semne mari de haruri pline le vor fi din cer escortă
Precum sângele pulsează pretutindeni din aortă.

Rugăciunea-i importantă chiar şi-n viaţa personală,
Într-o secetă cumplită sau când eşti lovit de-o boală.
Dacă treci prin încercare, prin examene severe
Rugăciunea-ţi dă lumină şi o proaspătă putere.

În a vieţii căsnicie ea e-un semn de biruinţă.
Celui ce se-ncrede-n Domnul totu-i este cu putinţă.
Nici nu poţi să-ţi creşti copiii fără har de rugăciune
Dacă Duhul nu te-ajută cu a dragostei minune.

Sunt domenii neştiute unde ruga se strecoară
Ca o rază de speranţă pentr-un om sau pentru-o ţară.
Chiar şi când economia merge-n jos într-o derivă
Rugăciunea şi cu postul fac minuni deopotrivă.

Dumnezeu ne cere mâna pentru Cer şi veşnicie
Dacă ruga ni-i fierbinte şi credinţa noastră-i vie.
Vom muta şi munţii-n mare dacă vom avea credinţă,
Fără nicio îndoială, prin a Domnului voinţă.

Prin puterea rugăciunii mulţi bolnavi se lecuiră
Şi botezul sfânt în Duhul pe genunchi alţi-l primiră.
S-au făcut lucruri măreţe când au fost legaţi duşmanii
Care-apoi cădeau în luptă ca pe dealuri bolovanii.

Ce noi dezlegăm în lume este dezlegat şi-n slavă
Şi se-ntorc la pocăinţă mulţi din lumea cea bolnavă.
Numai când legăm vrăjmaşul biruinţa e deplină
Şi trezirea aşteptată peste noi o să revină.

O cunoaştere de Domnul într-o viaţă abundentă
Se dezvoltă-n rugăciune trainică, mereu ardentă.
El ne dă din ceruri visuri şi vedenii minunate
Ca să ne păzească-n viaţă de atacuri şi păcate.

Diavolul spre mulţi aleargă ca să-i cearnă, să-i înşele,
Prin filozofii subtile ale minţilor rebele.
Să fim tari în rugăciune şi-n credinţa de milenii
Căci vrăjmaşul ne pândeşte cum pândeau şi filistenii.

Ca să nu ne pierdem ochii cum Samson pierdu vederea
Să veghem în rugăciune şi ne vom păstra puterea.
Domnul încă ne vorbeşte şi ne spune: „N-aveţi frică
Chiar dacă puterea voastră pentru luptă este mică!

Eu vă înoiesc puterea şi vă ţin uşa deschisă
Pentru-a Mea Împărăţie, pentru Patria promisă.
Iar în ceasul încercării vă voi izbăvi de moarte
Ca să fiţi cu Mine-n ceruri şi de lumea rea departe.”