Puteam să fiu

Puteam să fiu în viață Doamne, un praf de vânt ce-i fluturat,
Un munte gol de-a Ta iubire, un fir de iarbă măturat,
Dar ai ales să fiu din Tine, să fiu ca Tine Dumnezeu,
Asa ai hotărât ca parte, de ceruri ca să am și eu.

Puteam să fiu o umbră Doamne, călcată chiar de-aceste vremi,
Puteam să fiu plin doar de teamă, dar Tu mi-ai spus... să nu te temi,
Cu armele din a Ta mână, m-ai înarmat să lupt mereu,
Așa ai hotărât Tu Doamne, să fiu în oastea Ta și eu.

Puteam să fiu un orb sub soare, de n-ai fi-adus lumina Ta,
O floare fără de mireasmă, de n-ai fi fost Tu lângă ea,
Dar ai turnat balsamul care, din moarte el m-a înviat,
Așa ai hotărât în ceruri, să fiu de Tine eu salvat.

Puteam să fiu doar fluieratul, de vântul rece furios,
Puteam să fiu astăzi pe-o treaptă, care nu urcă... duce-n jos,
Dar Tu privind mereu la mine, să mă ridici ai hotărât,
Prin harul Tău și din iubire, sunt azi și eu un mântuit.

Puteam să fiu un rob dar astăzi, sunt liber ca să zbor mereu,
Mi-ai dat acele aripi sfinte, ca zborul să nu-mi fie greu,
Să-mi netezești a mea cărare, cu mâna Ta ai hotărât,
Ca de aceste vremi din urmă, pe cale să nu fiu oprit.
Amin