Pustiu fara Tine...

Trecut-au valuri peste mine, peste talazurile goale
Atata vuiet, tunet,fulger si totusi nu m-am scufundat
Credeam ca voi cadea in ape, destinul meu era pierzare
Doar bezna mai zaream pe cale,dar vai, si-atunci Tu ai vegheat

Nu mai speram,nu mai credeam, cum as fi putut oare?
Sa spun ca exista peste meleaguri un mare Imparat?
Cand eu nu mai credeam in zari nemuritoare,
Nici in etern, sau paradis sau vreun Palat..

Ziceam ca Dumnezeu exista,dar pentru mine-i mort acum
Daca nu a putut niciun cuvant sa zica
Si m-a lasat pierdut pe-o mare de-ntuneric si de scrum.
In fata-i sfanta valurile oare nu trebuiau sa taca?

Daca e asa mare Creator precum se spune
Atunci unde-a plecat, de ce s-a dus?
O,Doamne oare chiar nu-ti pasa ca pier in asta lume?
Daca existi si stiu ca esti Stapan, raspunde!

Stiam ca undeva se-ascunde, in tainicile Lui zidiri
Acolo unde nu indrazneste-ntunericu-a patrunde
Acolo undeva esti Tu, sunt sigur!
Dar ce pustiu e-n mine fara Tine, fara de viata de la cruce

Cand am trecut prin ape,doar Tu m-ai ridicat
Intotdeauna Doamne ai stat atat de-aproape
Eu stiu ca si-n acest cuptor,nu m-ai lasat
Dar vino, Tata caci sufletu-mi din greu se zbate!

Cand fata ti-ai ascuns si m-am vazut eu,lutul
Nimic ,firav,plapand, un muritor de-Olar ceresc iubit
Eu, doar o umbra fara chip privind uimit necunoscutul,
Pe langa Tine, Creator divin, atotputernic, suveran in tot;

Tu vesnicie-nmiresmata cu scump parfum din paradis
Cel fara de sfarsit si fara margini,Rege etern peste infinit
Acel ce din tarana pacatoasa si murdara ai faurit un vis
Un om netrebnic, o farama-n noapte, un plod tesut din rasarit

Cand am zarit marirea si splendoarea,a Celui ce-i din vesnicie Domn
Ca mort in fata Lui, cazut-am, fara cuvinte am gemut de dor
Simteam un dor nespus de fata-i blanda,de chipul Lui cel bun
Stiam ca si eu sunt o particica din planul Lui maret, surprinzator

Am plans cu-amar atunci in bratele Lui calde
Caci eu am spus rastit si tare: ,,Dumnezeu e mort!”
Eu am semnat decretul, m-am dat spre pierzare
Dar azi, Isus plin de-ndurare m-a luat cu dragoste la piept

I-am povestit atunci viata-ntreaga,cum am crezut ca m-a abandonat
Dar El, privea-spre mine cu-o iubire,o gingasie pura fara seaman
Iar eu, nu izbuteam sa imi ridic privirea, s-o-nalt spre Domnul sfant
Caci eram vinovat, dar El m-a iertat, mi-a dat in dar alin.