PURTATORI DE TARGI

PURTĂTORI DE TĂRGI...

Marcu 2:1-12
*******************
Vei găsi în Marcu Doi
O-ntâmplare cu-n olog
Vei pricepe tâlcul ei
Chiar de nu eşti teolog
Parcurge pasajul tot
Şi-o să vezi în acţiune
Pe Cel ce te-alimentează
Cu putere, viziune...

Boala ce-o avea în trup
Îl împiedica să meargă
Dar ologu-avea prieteni
Ce-l urcară într-o targă
Şi l-au dus în casa-n care
Se opriră El – Mesia
Predicând cu elocvenţă
Ce înseamnă veşnicia...

Mulţi s-au adunat acolo
Să audă ce vorbeşte
Cel ce a venit din Cer
Cu-n mesaj, c-o nouă veste
S-a dus ştirea pretutindeni
Că vorbea cu-nţelepciune
Şi-ndemna pe fiecare
La un trai de-nchinăciune...

Mulţi bolnavi El vindecară
Şi avea o faimă-acum
Se-mbulzeau să-i vadă faţa
Şi în case şi pe drum
Voiau să fie atinşi
De puterea Lui divină
Ce tămăduieşte boala
Şi fortifică şi-alină.

Prietenii ce îşi purtară
Bolnavul pe targa lor
Se-ntrebară: "Cum s-ajungem
La vestitul Vorbitor?"
În odăi, într-adevăr,
Şi pe hol, ca şi afară
Oamenii se-ngrămădeau
În faţa Lui să apară...

Dar un lucru era cert:
Nu puteau pe-acolo trece
Era ceasul când din casă
Nimeni nu voia să plece
Unii voiau vindecare
Alţii numai o povaţă
Şi-ar fi stat cu El de vorbă
Până către dimineaţă...

Ei ştiau ce efect are
Vorba Lui şi-a lui lucrare
Cum acei în stare gravă
Pot primi recuperare
Să Îi spună păsul vieţii
Sute aşteptau în rând
S-au convins toţi ce prezenţi
Cine e Păstorul blând.

Se părea că-i imposibil
Să ajungi pân’ la Isus
Şi-atunci unul dintre ei
Zise: "Hai să mergem sus
Vom sparge acoperişul
Şi lăsa-vom patul jos
Chiar în faţa Celui care
Are chipu-aşa frumos!"

(O, ce binecuvântare
E să ai prieteni buni!
Ei te-ajută şi cu fapte
Nu numai cu rugăciuni
Lor le pasă de durerea
Ce o rabdă necăjiţii
Aşa trebuie să fie
Totdeauna pocăiţii...

Ei jertfesc din timpul lor
Şi o fac cu bucurie
Ei poartă povara celor
Ce-s lipsiţi de energie
Ei sunt purtători de tărgi
Răspândesc în jur iubire
Împlinesc cu drag Cuvântul
Şi în fapte şi-n gândire,

Ei privesc la cei sărmani
Cu multă compasiune
Se implică în lucrări
C-o divină pasiune
Din puţinul lor ei dau
Celor fără sănătate
Învăţat-au de la Tatăl
Ce înseamnă bunătate.)

Şi prin golul ce-l făcură
Prin tavanul încăperii
Coborâră pe bolnav
Cu speranţa vindecării
"Cum de îndrăznesc cei patru"
Au zis unii cu-ndignare
"Cum de-au apărut aici
Cu a cui încuviinţare?"

Cum? Răspunsul e: credinţa
Cu ea poţi muta chiar munţi
(Cum ne spune-nvăţătorul)
Cu ea se creează punţi,
Punţi care ne conectează
Cu viteazul nostru Tată
Doar cu ea putem învinge
Starea cea mai disperată,

Ea află soluţii bune
E-ndrăzneaţă, inventivă
Şi-i o binecuvântare
Că-i ca Tatăl: milostivă
Ea străbate ani-lumină
Doar într-o secundă
Şi ajunge-n plaiul unde
Raze sfinte o inundă...

De aceea cine-o are
Tare e; cutezător
Iar în situaţii grele
E mereu triumfător
Fără ea nu-i cu putinţă
Să fim Domnului plăcuţi
O, ce har şi ce lucrare
E să fim în ea crescuţi...

Prin credinţă Ierihonul,
(Cetatea fortificată)
A căzut, a fost învinsă
De-a evreilor armată
Prăbuşitu-s-au în colb
Ziduri groase, ziduri tari
Cei ce o trăiesc din plin
Sunt eroii temerari,

Doar prin ea este posibil
Să pătrundem nepătrunsul
Doar prin ea putem avea
De la Salvator răspunsul
Veniţi toţi s-o-nflăcărăm,
Să ne-ncredem cu tărie
În puterea Lui cerească
S-o păstrăm în noi tot vie...

Iată-l, deci, pe slăbănog
Chiar în faţa lui Mesia
Desigur, pe cei din jur
Îi cuprinseră furia
Dar Isus cu vocea-İ blândă
Zise: "Multele-ţi păcate
Chiar acum să ştii amice
Toate...toate-ţi sunt iertate."

Auzind aceste vorbe
Cărturarii se-ncruntară
Unii dintre ei strigau
"Haideţi să îl dăm afară
Numai Unul dă iertare
Este Tatăl Creator
Ţara nu are nevoie
De-un străin, de-un hulitor!"

Dar se înşelau amarnic
N-au putut să înţeleagă
Că activitatea Lui
De-a lui Dumnezeu se leagă
N-au putut să Îl accepte
Ca pe-un Fiu din Cer trimis
Să regenereze oameni
Şi să-i ducă-n Paradis...

Le-a răspuns apoi la toţi:
"Spuneţi voi care lucrare
E mai lesne a o face
Vindecare sau ietare?"
Şi-a-ndreptat apoi privirea
Spre cel cu paralizia
Şi i-a zis: "Eşti lecuit
Ţi-e redată energia."

Şi îndată slăbănogul
Alerga în jur voios
Proslăvindu-L pe Mesia
Pentru gestul lui frumos
Neputinţa dispăruse
Din picioarele-i inerte
Pentru el se terminase
Vremea stărilor incerte.
****
Te întreb de încheiere,
Te întreb acum creştine
Câţi bolnavi tu ai condus
La Hristos să-i facă bine?
Nu e vorba doar de cancer
Sau de altă boală grea
Ci de-un suflet ne-mpăcat
Ce sfinţenie nu vrea...

Cruntă boală e păcatul
Ştiu că de-asta eşti convins
Dar împlică-te-n lucrare
Luptă! Nu te da învins!
Dacă te-a respins odată
Du-te şi a doua oară
Nu-ţi lăsa vecinu-n drum
Gata, gata ca să moară...

Dacă-i cazul te uneşte
Cu alţii din Adunare
Şi purtaţi pe suferind
La Acel ce dă salvare
Naşterea din nou e-ntâi,
E primă necesitate
Doar apoi urmează-n viaţă
Traiul de integritate...

Targa milei foloseşte-o
Pentru cel neputincios
Care-un pas nu poate face
Către neamul credincios
Când sorbi-va el din apa
Ce ţâşneşte-n veşnicie
Se va ataşa total
De sfânta Împărăţie...

La colegul de servici
Ce îl ştii că-i un beţiv
Spune-i că exist-un Domn
Veşnic, drept şi milostiv
Doar la El este scăpare
Din abis şi din urgie
El poate schima urâtul
În parfum şi-n bucurie...

Nu-i mai nobilă lucrare
Ca aceea de-a conduce
Suflete rătăcitoare
La Lumina de la cruce
Boli, necaz şi suferinţă
Vor ma fi – c-aşa-i în Vale
Dar o inimă spălată
’Nalţă pururi osanale...

Ştii ce scrie-n " Daniel":
Că-mbrăcaţi în strălucire
Vor fi toţi cei ce îndrumă
Oameni la neprihănire
Misiunea asta sfântă
Dă frumoase rezultate
Fă din ea un ideal,
Fă din ea prioritate...

Da, vor fi şi piedici multe
Dar cu-ncredere totală
Le vei depăşi pe toate
Chiar şi-o mare oboseală
Dar răsaplata va fi mare
Pentru tine, pentru-acei
Ce-s legaţi de-nvăţătorul
Şi-s ai Lui învăţăcei.
****
Vei găsi în Marcu Doi
O-ntâmplare cu-n olog
Vei pricepe tâlcul ei
Chiar de nu eşti teolog
Parcurge pasajul tot
Şi-o să vezi în acţiune
Pe Cel ce te-alimentează
Cu putere, viziune...

Ştiu că-ţi va rămâne-n minte
Golul din acoperiş
A fost pagubă? N-a fost
Căci şi Cerul s-a deschis
Şi-apoi tainica Lumină
A pătruns în încăpere
Luminând un suflet orb
Cu pace şi cu-nviere.


AMIN!
Data: 22 Mai, 2007