Purtat pe aripi de vânt

Învaţă-mă să zbor Isuse...
Mai sus, mai sus spre infinit,
Să stau cu inima la cruce
Şi cu privirea spre zenit.

Învaţă-mă că nu-i zbor dulce
Ca-cel al cerului mărit
Şi că m-aşteaptă-un zbor străluce
În slavă, sus în infinit.

Învaţă-mă să-ntind aripa,
Privirea sus să o ţintesc,
Cu fiecare răsuflare
S-ajung mai sus, mai sus doresc.

Şi dacă frica mă-mpresoară
Şi paiele nu-mi părăsesc,
Împinge-mă... şi în cădere
Învaţă-mă un zbor ceresc.

Învaţă-mă să fiu Isuse
Vulturul neobosit
Şi prin puterile-ţi nespuse
Să mă susţi pân ’ la sfârşit.

De-i ceaţă, ploaie, vreme rea,
Întide-Ţi DOAMNE aripa,
De-i arşiţă, căldură grea,
Primeşte-mă la umbra Ta.

Şi când aripa m-ar durea
Şi viaţa-n pulbere mi-ar sta,
Ai milă Tată scump de ea
Şi vino în salvarea sa.

Şi când pe nori Te voi vedea
Şi vei deschide-n faţa mea
Înaltul zărilor cereşti
Voi spune: ce mult mă iubeşti!

Şi voi uita durerea mea
Ce-am străbătut în noaptea grea
Şi voi privi la infinit,
Căci Tu Isuse m-ai iubit.