PSALMUL 91

Acel ce stă sub harul
Celui Prea’nalt îşi are
În El şi cetăţuia,
Şi locul de scăpare.

În El se odihneşte
Că-şi spune înțelept
'I-atotputernic Domnul
În care mă încred.

Da, El te ocroteşte
Când laţul ţi-e întins
De pustiimea umbrei
Ce poate te-a cuprins.

Tot El te împresoară
Cu aripile Lui
Aşa cum înconjoară
O pasăre pe pui.

Căci scut şi apărare
E tot ce-I în cuvânt;
El n-a lăsat pe nimeni
Uitărilor, nicicând.

Când eşti cu El nici teama
De moarte nu te paşte
Căci Insuşi El e viaţa
Acelui ce-L cunoaşte.

Nici noaptea nu-i o groază,
Nici ziua nu-l răneşte
Nici molima cumplită
Când bântuie orbeşte.

O mie chiar să cadă
Alăturea de tine
Şi zece mii de-a dreapta-ţi
Tu vei rămâne bine.

Cu ochii tăi privi-vei
Răsplata celor răi
Şi-i lăuda pe Domnul
Cu toţi copiii tăi.

Pentru că zici: 'Chiar Domnul
Mi-e loc de apărare,
Şi-n cel prea’ nalt găsit-am
Eu, turnul de scăpare. '

De-aceea, nici necazul
Acolo nu te-ajunge,
Nici cortul tău de pace,
Săgeata nu-l străpunge.

Căci El va porunci
La ceata îngerească
Pe calea vieţii tale
De-acum să te păzească.

Ei te vor lua de mâini
Prin trecătoare-adâncă
Ca nu cumva piciorul
Să ţi-l loveşti de stâncă.

Şi vei păşi pe lei,
Şi peste târâtoare,
Şi şarpele ispitei
Călca-vei în picioare.

'Iar fiindcă mă iubeşte',
Îşi zice Dumnezeu,
'Şi fiindcă Îmi cunoaşte
De-acum Numele Meu,

Îl voi păzi de toate,
Aici şi orişiunde;
De va striga la Mine,
Îndată-i voi răspunde.

Voi fi cu el în toate
În trista strâmtorare,
Şi-îl voi purta pe Calea
De rău izbăvitoare.

Trăi-va zile multe
În slavă şi iubire
Şi-n Fiul Meu de-a pururi,
Găsi-va mântuire. '