Psalmul 73

PSALMUL 73

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Bun este Domnul cu Israel,
Cu neamul care se-ncrede-n El.
Totuşi, adesea m-am clătinat,
Când pe-a mea cale n-am vegheat.

Când m-am uitat la oamenii răi,
Cum se încred numai în ei.
Lor nu le pasă, ei se gândesc
Numai la trupul lor pământesc.

Râd şi se-amuză de neamul sfânt,
Şi totuşi ei sunt tari pe pământ.
Au tot ce vor şi tot ce doresc,
A lor dorinţe şi le-mplinesc.

Plini de grăsime, plini cu dezmăţ,
Au masa plină ca la ospăţ.
Lor nu le pasă de-acei lipsiţi,
Oamenii mândri sunt fericiţi.

N-am priceput şi n-am înţeles,
Şi mă-ntrebam despre acestea des:
Cei care uită pe Dumnezeu,
Ei sunt scutiţi de necaz şi de greu.

Dar la sfârşit, Domnul mi-a arătat
Pe cel lipsit şi pe omul bogat.
Cel credincios e în cerul senin,
Iar omul rău va petrece un chin.

Domnul îl pune pe loc stâncos,
Pe omul care-i necredincios.
El se înalţă ca un viteaz,
Dar va cădea în veşnic necaz.

În Casa Sfântă când am intrat,
Toate acestea le-am învăţat.
Care e soarta omului rău,
Şi soarta noastră cu Dumnezeu.

Merită frate să fii smerit,
Şi pentru Domnul batjocorit.
Nu-ţi mai întoarce privirea-napoi
Spre-aceia care nu sunt cu noi.

Mergi înainte, fii credincios,
Cerul e-al nostru, cerul frumos.
Lumea aceasta este a lor,
Domnul ne dă nouă alt viitor.

Şi-n psalmul şaptezeci şi trei
Domnul vorbeşte de-aceia răi,
De soarta celui nemântuit,
Unde vor merge ei la sfârşit.

Dar bun este Domnul cu Israel,
Cu neamul care se-ncrede-n El.
Căci răsplătire El ne va da,
Dacă-L vom crede şi-L vom urma.

Amin