Psalmul 40(David)

Psalmul 40(David)

Ai fost nădejdea mea și Ești
M-asculți, mă mângâi, când Te strig
Și nu îngaim deloc povești
Dacă-Ți greșesc, mă ia cu frig.

Din a pieirii groap-adâncă
Mi-ai pus picioarele, pe Stâncă,
Le-ai întărit pe amândouă,
De-aceea-Ți cânt, cântare nouă.

Cei ce-acest lucru l-au văzut
În, Tine Doamne, au crezut
Și-au întors inima spre bine
Și-a lor cântări sânt, pentru Tine.

Iar pentru mine, Ai făcut
Așa de mari lucruri, Stăpâne
Încât știam de la-nceput
Că nimeni, Tată, nu-i ca tine.

De cât de mari au fost, mă mir! ! ...
Că nici nu pot să le înșir
Au fost atât de mari și multe,
Trimise-n dar din, al Tău, munte.

Eu le-am primit și treaz și-n somn
Stăpân iubit, Stăpân și Domn,
Noian veniră, cât aș vrea
Nu le-aș putea enumera.

Pe cât Ești, Doamne Tu, de mare,
Nu ne ceri daruri, de mâncare
Nu vrei nici ardere de tot
În sulul Cărții, Ai spus tot.
În sul, e scris astfel, de Mine,
”Iată, vin să fac voia, TA Stăpâne”

Chiar înainte de-a fi lumea
De la-nceput, cu Tine, eram
Cu mult înainte, de Metusalem, Noe
Și Avram
Și până a fi modelat, Adam.

În adâncul inimii, Mele,
Curinse-s ele, legile Tale.

Voi vesti în adunarea cea mare
Măreața și Slăvita, Ta îndurare
Caci bunătatea, Ta necuprinsă
Mi-o scoți totdeauna, în cale.

Rele nenumărate mă-mpresoară
Nelegiuirile-mi văd
Pentru, a mia oară.
Sunt mai multe ca perii, de pe cap
De-aceea ajută-mi să scap
De vinovăția cea multă,
Izbăveste-mă și-mi ajută! ! !

Pe cei ce-mi vor viața, i-nfruntă,
Fă-i să dea dosul, acoperiți de rușine
Să știe că, Tu, ai grijă de mine.
Cei ce Te caută, să Te găsească

Alături, de Tine, să se veselească.
Chiar dacă sunt, sărac și lipsit,
Iubirea nu-ți iei, de la mine,
De-aceea strig „Fie Domnul mărit”
În toată Slava, ce i se cuvine.

Moldovan Pavel
13.09. 2020.