Psalmul 30-6

Cand imi mergea bine,ziceam: nu ma voi clatina niciodata !

Sunt trist si nu mai am nici o speranta,
Vad totul negru-acum in jurul meu.
Nimic nu-mi mai ofera siguranta,
M-au coplesit parerile de rau.

Crezut-am ca mereu pe-aceasta cale
Voi sta cu Tine-alaturi,neinvins,
Mereu la umbra aripilor tale,
Ferit de rele,chiar,de neatins.

Cata putere,cata siguranta,
Pareau sa-ncununeze viata mea !
La fiecare pas, plin de speranta,
Sfidam orice-ncercare,oricat de grea.

Mi se parea ca pot sa fiu ca Tine,
Ca pot sa sufar,sa-nviez,sa zbor,
Ca nici o legatura nu ma tine
Departe de al meu Mantuitor.

Dar am privit la valurile marii
Si-am inceput ,incet,sa ma afund,
Luptam din greu,in pragul disperarii
Tot incercand durerea sa-mi ascund.

Curand,nu mai aveam nicio putere
Si valuri mari asupra mea veneau.
Strigam la Tine dar primeam tacere
Iar lacrimile nu mai conteneau.

Dar cand nu mai speram in vreo minune
Cand am epuizat tot ce-am avut
Si mi-a ramas umila rugaciune,
O,Doamne langa mine-ai aparut!!!

Calcat-ai peste valuri in furtuna
Ce aprig se lupta-mpotriva mea.
Plin de-ndurare Tu mi-ai intins mana
Si m-ai adapostit in barca Ta.

A fost un vis,afost o-nchipuire?
Dar nu,caci inca ranile-mi vorbesc!
Ramas-a doar o trista amintire
Pe care-mi este greu sa-o povestesc.

As vrea de-acum,privirea mea sa fie
De-a pururi atintita-asupra Ta
Si viata mea intreaga Ti-o dau Tie,
Ca Tu sa faci orice doresti cu ea.