Psalmul 23 / Fără oprire peste zi și noapte

Fără oprire, peste zi și noapte,
Vântul nesiguranței se-aude cum bate.
Dar eu adorm și mă scol în pace mereu.
Domnul este Păstorul meu

Că n-au deajuns, deșartă alergare,
Gunoaiele Planetei le scurmă fiecare...
Eu ochii către ceruri mi-i ridic.
Nu voi duce lipsă de nimic.

Sunt prevestiri de moarte ce-or urma
Cum văile și munții lumii s-or usca.
Dar El mă poartă-n umbra frumoaselor livezi
Și mă paște-n pășuni verzi

Că n-or mai fi izvoare se tot spune
Dar știu că El va face o minune.
Lângă fântâni îmi pregătește tihnă
Și mă duce la ape de odihnă.

Când e prea mare lipsa de iubire
Și când speranța cade-n amorțire
Îmi pune-n gânduri ruga și-n inimă cântecul
Îmi inviorează sufletul

Când drumurile par a fi-ncurcate
Ori gândul bezna rece nu poate străbate
Spre cer, El din făgăduințe îmi făurește trepte
Și mă povățuiește pe cărări drepte...

Nu pentru că-n ceva e vreun merit al meu,
Ci din pricina Numelui Său
Printr-un legământ de iubire
Ne-am dat întâlnire
În cer, în fața porții
Chiar dacă-ar fi să trec prin valea umbrei morții.

Inima-mi ascult și-mi bate mereu liniștită
Așa cum la-nceput de Tine-a fost pornită.
Zadarnic m-amenință durerea care vine,
Nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine...

Când glasul Tău mă mustră și drept mă pedepsește
Eu simt în vocea Ta ceva ce mă iubește.
Sufletul meu deloc nu mi se tânguie.
Toiagul și nuiaua Ta mă mângâie.

Atâția dușmani la fiecare pas
Nici chiar acasă nu mă simt acas'
Dar trec cu binecuvântare printre ei.
Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei.

Și văd cum toți se-adună să se-nfrunte
Pe locurile cele mai de frunte.
Dar eu aștept în pace din partea Ta un semn.
Tu îmi ungi capul cu untdelemn

Tu îngrijești de mine ca de copilul Tău
Să-mi fie ce e bine, să nu-mi fie ce-i rău...
Ce e frumos în ceruri, aici frumos la fel.
Da, paharul meu e plin de dă peste el.

Și caut vorbe ca să-Ți spun,
Păstor al meu, cât ești de bun!
Și caut cântec pentru-a Te slăvii
Da, fericirea și-ndurarea mă vor însoți!

Te voi urma în vremuri oricât de grele
În toate zilele vieții mele.
Și nu m-or îngrozi semnele timpului
Ci voi locui în casa Domnului
Până la sfârșitul zilelor mele.

Apoi mă voi muta în casa Lui din stele.