Psalmul 23 (2)

PSALMUL 23 (2)

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

O, iată, căci poporul Te aşteaptă
Să vii o Doamne, să ne sprijineşti!
Pe calea bună, calea Ta cea dreaptă,
Prin Duhul Sfânt să ne călăuzeşti.

Aşa cum un păstor conduce turma,
La ape şi pe câmp la păşunat,
Pe a Sa cale ne conduce urma,
Şi zi şi noapte, Domnul, neîncetat.

Toiagul şi nuiaua Ta ne ţine
Să nu alunecăm de pe cărări,
Atunci când mergem Doamne lângă Tine,
Noi vom primi a Tale îndurări.

Paharul nostru-i plin cu apă vie,
Iar capul nostru-i uns cu untdelemn,
În Dumnezeu e-a noastră bucurie,
Căci Duhul Sfânt ne dă ceresc îndemn.

El masa ne-o întinde, ne-o lăţeşte
În faţa celor ce ne prigonesc.
Căci Dumnezeul nostru ne iubeşte,
Iar cei puternici văd şi se smeresc.

Căci Domnul e Păstorul nostru, frate,
Păstorul tău şi-al meu pe-acest pământ.
Şi lipsă nu vom duce de bucate,
Căci El ne dă puteri din Duhul Sfânt.

Şi-i vom sluji cu toţi, cu bucurie,
Căci El viaţa pentru oi şi-a dat.
Şi într-o zi în cer, în veşnicie,
El ne va duce-n locul minunat.

Când vine lupul, cel plătit se duce,
Dar El de lupii răi ne-a apărat.
El a murit pe Golgota, pe cruce,
Şi de păcate ne-a eliberat.

El caută încă oile pierdute,
Pe-aceia care-n spini s-au agăţat,
Şi vrea să ne salveze, să ne-ajute,
Păstorul care ne-a răscumpărat.

El vrea să lege rănile zdrobite,
S-o vindece pe cea bolnavă greu,
Să ducă-n spate cele obosite,
Păstorul bun, Fiul Lui Dumnezeu.

O, voi păstori, oricâţi aţi fi la număr!
Ce daţi ocol cu turma pe-nserat,
Când vă apasă greutăţi pe umăr,
Chemaţi-L pe Păstorul minunat.

Căci sarcina oricât ar fi de mare,
Oricât de multe oi ai păstori,
Atunci când vine El în adunare,
Puterea Lui cu toţi o vom simţi.

Şi-atunci când trecem prin dureri de moarte,
Prin valea umbrelor, prin adâncimi,
Noi nu ne temem, mergem mai departe,
Căci El ne duce iar pe înălţimi.

Amin