Psalmul 139

PSALMUL 139

Dionisie Giuchici
vol. 2 - Domnul, nu eu!

Unde mă voi duce oare
Departe de Faţa Ta?
Căci puterea Ta cea mare
Este pretutindenea.

Dacă mă voi duce-n ceruri,
Tu acolo străluceşti.
Sau la marginile lumii,
Doamne Tu şi-acolo eşti.

Înaintea Ta nici moartea
N-are spaţiu interzis,
Căci Tu controlezi tot cerul
Şi tot ce e în abis.

Dacă voi zbura departe
Pe aripi de zori cereşti
Unde se formează norii,
Doamne Tu şi-acolo eşti.

O ştiinţă minunată
M-a ţesut în chip ciudat.
Mâna binecuvântată
Din ţărână m-a creat.

Doamne, Tu mai dinainte
De-a rosti eu vre-un cuvânt,
Tu mi-ai rânduit şi anii
Câţi vor fi pe-aces,t pământ.

Mâna Ta e peste mine,
Chiar şi gândul mi-l pătrunzi.
Mă cunoşti aşa de bine,
Când Te chem Tu îmi răspunzi.

Şi când umblu pe cărare,
Şi când dorm în patul meu,
Cu-a Ta binecuvântare
Tu mă înconjori mereu.

Tu în Cartea Ta cerească
Doamne m-ai înregistrat.
Mai 'nainte de-a mă naşte
Zilele mi-ai numărat.

Tu cunoşti a noastre fapte,
Tu ne dai din cer răspuns
La a noastră rugăciune
Şi la gândul cel ascuns.

O făptură minunată
M-ai făcut şi m-ai creat,
De aceea, Ţie Doamne
Vreau să-Ţi cânt neîncetat.

Şi îi chem pe toţi să vină
Căci Tu eşti îndurător,
Tu eşti Tatăl nostru veşnic
Dumnezeul tuturor.

Amin